Hey! M-am intors. N-am mai scris din mai din cate am vazut si pot spune ca nu ma simt prea diferit. Acum am o senzatie de gol, de parca as fi murit si a ramas in urma doar o carcasa. Mama a fost iar in spital si de fiecare data cand paseam pe coridor, indreptandu-ma spre salonul ei, ma rugam sa o gasesc cu zambetul pe buze. Desi zambea totusi, simteam cum mi se strange inima. Statea acolo, intinsa pe pat, neputincioasa. Doare sa-ti vezi parintele asa, cel care te-a crescut si mereu a mascat durerea ca tu sa nu te ingrijorezi. Voiam sa zic, sa strig tare cat ma tineau plamanii "Mami, ma bucur ca esti bine!", dar nu am facut-o. M-am apropiat de pat si m-am asezat pe scaunul de langa. Mi-am lasat capul sa cada pe umarul ei si o tineam de mana. Mi-a zambit si m-a privit in ochi si am simtit o caldura incredibila cuprinzandu-ma, desi geamul era larg deschis. M-am simtit bine. Tata statea chiar in fata mea, pe celalalt scaun si se uita la noi zambind. "Ii era dor de tine." a zis el si am vrut sa zic "Nu.", dar doar am scos limba afara si m-am strambat la el. Le-am auzit rasetele, de care imi fusese asa dor. Cat a stat saptamana asta in spital, l-am supravegheat pe tata si am vazut ca era ca o fantoma. Aproape nu manca, era mereu obosit, suparat, dar cand l-am vazut cu mama, mi s-a umplut inima de bucurie. Ii zambea intr-un fel magic si mi-am zis "Asta trebuie sa fie dragostea." si chiar era. Imi venea sa plang si a trebuit sa ies din salon ca sa-mi ascund lacrimile si atunci m-am bucurat ca a sunat bunica'mea, permitandu-mi sa am o scuza.
De altele ce sa zic? Cre'ca l-am uitat pe idiotul ala de care-mi placea. Acum am pe altcineva in vizor si doar cand ii vad zambetul, simt nevoia sa iau primul avion spre Coreea de Sud. Multumesc, Lee Donghae, pentru ca mi-ai redat pofta sa traiesc si acum nimic nu mi se mai pare atat de plictisitor si monoton. Tu m-ai facut sa visez din nou si acum stiu ce vreau. Vreau sa ajung in Coreea, vreau sa imi deschid un restaurant, vreau sa gatesc, vreau sa scriu si cel mai important vreau sa invat, pentru ca acum am un scop. Poate par la fel ca toate fanele, dar nu sunt. Stiu ca pot, cred in mine si nu mai am nevoie de nimic altceva, atata timp cat te am pe tine. Imi iubesc parintii, rudele, prietenii, dar cel mai important, te iubesc pe tine pentru cine esti, nu pentru faima si banii tai. Ador personalitatea ta si asta nu pentru ca pari tipul perfect, dar pentru ca stiu ca asta cautam de cand eram mica si cu tine simt ca redevin cine eram odata.
Pe alte planuri...Hmmm, poai sa vedem. Pe cand altii m-au lasat sa cad si sa stau jos pe pamantul rece, au venit persoane care m-au ridicat : Maria, Florentina, Simona si Cristina. Patru prietene la care nu as renunta usor. Nici pe toti banii din lume nu le-as da. Chiar daca am avut dispute, chiar daca rudele (parintii si altii) nu sunt de acord cu relatia mea cu una dintre ele, chiar daca suntem la distanta si acum vorbim rar, chiar daca uneori baietii mai intervin intre noi (si bautura :P si mancarea :)) si pisica =)) ), tot le iubesc. Ma simt de parca le cunosc de-o viata si chiar si cand o sa incerce ele sa renunte la mine, o sa fiu a dracu si o sa le amintesc (si cu bataia daca e nevoie) lucruri pe care probabil o sa le uite, pentru ca eu inca stiu si lucrurile minore. Va ador, nebunelor si nimeni si nimic nu poate schimba asta. Chiar daca uneori paream suparata si nervoasa pe voi, de cele mai multe ori ma jucam si ma amuzam pe seama voastra. Poate am tipat ca ai luat ultima prajitura, dar de fapt inauntru eram bucuroasa ca esti alaturi de mine si savurezi creatiile mele. Poate ca m-am suparat ca il placi pe acelasi baiat ca si mine, dar inauntrul meu era doar un copil confuz care cersea atentie si voia sa se asigure ca nu ai lasa nici macar asa ceva sa intervina intre noi (btw :-L chiar nu-l placeam...stii tu dupa cine eram pe atunci - indiciu - un idiot pe care-l urmaream de prin septembrie). Poate nu te-am mai sunat de cateva saptamani si te-am ignorat, dar aici eram doar eu incapatanata sa vad daca o sa suni tu prima si muream de nerabdare sa aud ceva de la tine, chiar si un "Buna!". Poate ne-am certat pe baietii coreeni si te-am tachinat zicand ca al tau e urat sau ca-l plac si eu, dar asa aratam ca-mi pasa. Poate n-am vrut sa merg cu tine la baie, dar asta e din cauza ca m-am saturat sa ma chinui sa nu te fac sa razi ca sa nu-i trezesc pe ai mei (sunt creepy cand sunt treziti din somn :-s ). Poate nu te-am vizitat, dar cand ne-am vazut tot te-am strans in brate si am vorbit cu tine de parca ai fi fost copilul meu, pentru ca asa sunt eu. Si doar ca sa stiti, poate n-o arat, dar mereu sunt certata pentru ca ii pun pe altii inaintea mea. Si acum...
O melodie --->
Si un fragment din ceva scris de mine(pentru ca ador partea asta) --->
"Heechul walked towards the open window. “Are you happy?” he whispered to no one in particular. He looked up at the full moon sighing. He got the shirt from the chair near him and held it to his chest tightly. “I can still feel your presence here.” he spoke again, tears threatening to appear. “Where are you?” he asked breathing the perfume that still lingered on the piece of black material.
The man turned around and stared at the empty bed beside his own. It was neatly done and no one has slept in it since Hankyung left. “I miss you.” Heechul said and wiped the tears off his cold cheeks. He closed his eyes and imagined that his missing lover was still there, in the same room as him. He hugged the shirt, hoping that the one who had worn it would come back. “Stay with me…” Heechul whispered, but it was too late. Hankyung was already gone. "
Si inca o melodie --->
Si inca un fragment --->
"Ryeowook got up and walked towards his lover. Another night, a different perfume, another lie. The younger sighed and brushed off of the other’s forehead a few strands of hair. Yesung opened his mouth to say something, but he decided it’s way better if he doesn’t say anything. Ryeowook already knew and it was not necessary to voice it out that he was not the only guy in Yesung’s life.
Yesung hugged the younger to his chest when he saw tears sliding down his cheeks. “I love you. You know that right?” the older asked breathing in the smell of the other’s shampoo. “It’s over, baby. It’s not us anymore when there are other people involved. At least on your side…” Ryeowook whispered, his warm breath brushing against Yesung’s cold skin. “In the end, I still come to you. You are the reason I’m alive. You give me the oxygen I need to live. You give me everything. They mean nothing to me.
Si un scurt La Revedere pentru moment.
Forever yours,
Kim Yun Hee aka Tina Kim aka Yuri aka Ashley aka Florentina aka EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu