A venit vremea frumoasa si nu doar afara, dar si in viata mea. Totul merge bine si eu ma simt bine. Sunt fericita cu adevarat. Nu total, dar sunt. Dupa o lunga perioada de timp am ajuns in sfarsit sa apreciez tot ceea ce am si sa-i apreciez pe cei din jurul meu, chiar daca poate n-o arat. Simt schimbarea. Simt ca eu m-am schimbat. Am reinviat. Mi-am gasit un nou loc de relaxare. Terasa a ajuns sa fie paradisul meu. Geamul este deschis, iar eu stau pe jos pe o multime de haine si ma uit afara, la cer si simt aerul rece. Sunt multumita de tot.
Nu ma mai doare nimic, poate doar spatele, tinand cont ca stau rezemata de suprafata tare a mesei de biliard. Nu e o pozitie foarte comfortabila, dar asta e. Conteaza ca am laptop-ul in brate si ca pot scrie si in acelasi timp pot rade de copii de pe strada care urla, se joaca, se cearta si-mi aduc aminte de cum era cand ieseam si eu cu prietenii mei din zona in care am stat acum multi ani.
Vreau sa dau drumul la muzica, dar am o lene. Deja nu mai imi vine sa vorbesc de sentimente sau alte lucruri de genul. Imi vine sa scriu pur si simplu si sa vorbesc despre chestii plictisitoare si neimportante. Ca de exemplu, azi am facut curat prin casa si din cand in cand luam cate-o pauza ca sa ma joc cu Sasha, cainele meu, un Golden Retriever de 5 luni si ceva. E asa de dulce si energic. Nu sta locului o secunda. Daca ma aplec incepe sa sara in jurul meu si azi chiar m-a muscat de nas de doua ori. Il iubesc si-mi face ziua mai buna de fiecare data. Sufletelul meu.
Este incredibil cum cainii te pot iubi neconditionat. Sunt cele mai speciale fiinte de pe pamantul asta. Mi-e dor de Nero. Pentru mine, el a fost un inger venit din ceruri, trimis de o zeitate atotputernica. A murit toamna asta. Avea 10 ani si ma bucur ca acei 10 ani am putut sa-i petrec alaturi de el. L-am iubit mult si inca il iubesc. De fiecare data cand ma gandesc la el, imi vin in minte toate momentele placute. Cand stateam pe scara si nu faceam nimic si pur si simplu venea la mine si astepta sa-l bag in seama. Statea tacut in fata mea si ma privea cu ochii aia mari si blanzi. Lupul meu imblanzit. Si cand intindeam mana, se apropia si ma lingea incet si daca mai scoteam si cate un biscuite sau ceva de mancare, dadea din coada si lua atent din mana mea orice ii dadeam. Cand alergam prin curte si ma trantea pe mormanul de pietris si imi tragea incet cu dintii elasticul din parul meu si apoi o lua la fuga si eu dupa el, inconjurand de cateva ori Dacia lui tata, alergand in jurul mamei care cara galeti cu apa pentru gaini si din cand in cand mai tipa la mine amenintand ca o sa-mi faca ceva daca se-mpiedica si cade sau se uda. Si eu cu Nero continuam sa ne jucam, nepasandu-ne de nimic.
Si-mi aduc aminte ultimele lui zile, cand chiar si-asa bolnav, tot cauta atentia noastra si cand ne vedea, incerca sa vina spre noi, dar boala nu-l lasa si-l dobora la pamant si mie-mi venea sa plang. Si inca se uita la mine cu ochii aia mari, imbatraniti de vreme, dar la fel de blanzi. Si mi se strangea sufletul si inima, presimtind ceea ce se-apropia, dar speram sa nu fie adevarat. Doream in momentul ala, sa nu fi citit atatea date despre bolile cainilor si despre comportamentul lor cand se-apropie sfarsitul. Dar citisem. Si stiam. Si chiar daca n-as fi stiut, tot mi-ar fi plans sufletul, vazandu-l cum suferea. Sper ca acum e intr-un loc mai bun si daca este, stiu ca inca vegheaza asupra mea. Stiu ca m-asteapta sa mai alerg o data cu el, sa-i mai arunc o data rulmentul de la masina pe care i-l furase lui tata si cu care-i placea sa se joace. Puiul meu. Sufletul meu.
Si ziceam ca n-o sa vorbesc despre sentimente si despre chestii legate de asta, dar nu m-am putut abtine. Mi-am adus aminte de el si de ce faceam noi impreuna. Te iubesc, Nero, ingerul meu imprumutat si pe care-a trebuit sa-l trimit inapoi prea devreme. Stiu ca daca l-ai fi cunoscut pe Sasha, ti-ar fi placut, asa cum ti-a placut si Hunter. L-ai fi adoptat si pe el. Ai fi avut grija si de el, cum ai avut de mine. Suflet bun, cum nu cred c-am sa mai intalnesc vreodata.
PS: Chiar daca n-ai legatura cu asta, tot trebuie sa-ti spun ceva, un mesaj urgent, banuiesc. I'm forgetting you. A-nceput sa nu-mi mai pese si doar stii vorba aia: daca iubesti doua persoane in acelasi timp, alege-o pe-a doua; daca ai fi iubit-o cu adevarat pe prima, nu te-ai fi indragostit niciodata de a doua. Si poate n-o sa ma mai intorc la tine. Si poate o s-o fac. Nu stiu ce va fi pe viitor. Stiu doar ca in prezent, nu te mai plac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu