Azi am avut o stare de fericire artificiala. Eram fericita, imi venea sa rad si sa cant, dar stiam ca totul era fals. Adica nu avea cum sa fie altfel pentru ca nu aveam niciun motiv si pur si simplu am fost asa la 2-3 ore consecutive si apoi la ultima ora dormeam pe mine si eram din nou sad.
L-am ignorat,nu complet, dar am facut-o. M-am simtit bine mai toata ziua, dar cand am ajuns acasa si am intrat in camera dintr-o data am simtit nevoia sa plang, sa stau singura si mi-era dor de el. De ce dracu mai imi pasa?! Il vad cu alta cum se imbratiseaza, se saruta si simt ca mor. Cand il vad singur, nu am nicio problema, adica zambesc si sunt indiferenta, dar cu ea, este altceva. De ce este atat de greu? De ce mi se intampla tocmai mie asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu