Ma simt atat de enervata si iritata. Nu stiu daca imi vine sa plang sau sa scuip acid. Vreau sa scriu, dar nu pot sa ma concentrez. Vreau sa dau replici rautacioase, dar ma abtin cat pot de mult. Nu am starea necesara sa fiu draguta si amabila, mai ales cand a fost ceva ce m-a deranjat anterior. Nu vreau sa spun ca sa nu stric atmosfera, mai ales cand vad ca celalalta persoana se simte bine. Nu stiu daca ascund eu extrem de bine asta sau chiar nu observa. Oare sunt eu extra sensibila si o ciudata sau chiar sunt bazate lucrurile care ma deranjeaza? In ultimul timp, m-am suparat asa des ca incep sa ma intreb daca sunt eu nebuna si paranoica (mai ales cand ceilalti au niste reactii destul de...) sau chiar aveam dreptul sa ma deranjeze asa ceva. Nici macar nu cred ca e formulata corect fraza aceea. Pe fiecare om in parte il afecteaza momente si vorbe diferite, dar nu inteleg de ce ma simt asa vinovata cand tot eu cica sunt aia suparata. Ma atac pe mine si imi tot spun "N-ar trebui sa te deranjeze asta. Fii mai rezonabila. De ce naiba gandesti asa?" si ma simt si mai prost (mai ales cand imi exteriorizez problema si cei din jur incep sa-mi reproseze ca sunt prea suparacioasa). E aiurea... Daca voiau un robot, de ce mai sunt eu prin preajma?
Mda, si cam asta iese cand nu ai prieteni (sau cel putin ala singur pe care-l ai e ocupat). Banuiesc ca e explicabila starea mea de singuratate de aseara (si un pic si de azi). Mi-e greu, dar suport. Nu e ca si cum e prima oara. Am trecut prin lucruri mai rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu