Aveam de gand sa scriu altceva, dar nu pot. Mi-am dat seama ca tin la unele persoane mai mult decat credeam ca tin, pana si prietenii spunand asta. Am schimbat melodia azi. Ascult pe repeat "Vescan - Pasari Calatoare". Ma omoara melodia, dar si bratara pe care nu pot s-o dau jos de la mana. Dupa dus, am venit la mine in camera si am inceput sa plang. Sora mea tot rade de mine, sustinand ca fapta mea e strigatoare la cer, ca ea n-ar fi facut asta. Nu stiu daca pur si simplu ma ia peste picior sau e serioasa. Oricare din alea doua ar fi, nu-mi pasa. Acelasi efect il are asupra mea. Asta seara iar n-o sa pot sa dorm. Abia incepusem si eu sa ma simt mai bine, iar acum o sa stau din nou pana dimineata incercand sa inlatur gandurile, sa-mi eliberez mintea, poate-poate mi se duce si durerea de cap.
Nu mai stiu ce sa zic. Pentru prima oara dupa atatea zile, am ramas fara cuvinte. Nu mai pot gandi cum trebuie. Nu mai pot face nimic cum trebuie. Mintea si trupul sunt obosite. Toata energia s-a dus. Sunt secatuita de puteri. Nu mai stiu ce sa fac. Durerea s-a dublat. Am mai vorbit cu Han si cu fiecare cuvant, ma simteam si mai vinovata si mai ranita si mai singura si mai departe de starea de bine. Daca as stii cat sufera, i-as lua toata durerea, as dubla-o si as suporta-o eu. Sunt deja obisnuita, desi de fiecare data ranile se adancesc si sunt mai greu de vindecat.
Stiu ca este vina mea totul si e iremediabil. Imi pare rau, desi scuzele nu inseamna nimic, e tot ceea ce pot face acum. La altceva nu ma pot gandi, in afara de amintiri scufundate in lacrimi.
PS: I'm tired. If this is love, then take it back. I can live without it just fine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu