O sa-mi treaca cand o sa se afle cat inseamna infinitul.

     Si miezul noptii ma prinde din nou la calculator, cu geamul deschis si infrigurata. Chiar daca am tremurat si am tremurat si am tremurat si am vrut sa ma bag in pat, n-am facut-o. Am lasat geamul deschis si aerul rece parca m-a mai trezit. Azi am simtit pur si simplu nevoia sa ma plimb singura, fara nimeni cunoscut in jurul meu. Am plecat de la liceu si am mers in parc. Am stat ceva pe-acolo si m-am relaxat. Am privit apa. Era asa linistita. A mai calmat haosul din mine. Soarele a stralucit prea tare. M-a orbit.

     Cred ca am racit din nou. Abia imi trecuse. Acum iar ma doare gatul si iar stranut intruna. Incerc sa ma vindec. Joc Heroes 3 non-stop si ascult muzica. Da-le-ncolo de pastile. N-am nevoie de asa ceva. M-am saturat de paracetamol si coldrex. Nu ajuta prea mult. Asa cum nici gandurile pozitive nu m-ajuta pe mine. Degeaba imi spun "Lasa, o sa fie bine." si fraze de genul. Nu functioneaza. Ca sa mearga, probabil trebuie sa si cred ceea ce spun. Eu nu cred.

     Azi am scris iar. Am progresat. N-a mai murit nimeni si au ramas impreuna. Daca in viata mea nu sunt finaluri fericite, macar acolo sa fie. Nu mai am stare. Mi-e somn, dar nu vreau sa dorm. Stiu ca o sa trebuiasca sa ma pun iar in patul ala care mi se pare prea mare. O sa fie rece, chiar daca o sa am patura. O sa ma detasez iar de realitate si o sa visez lucruri care oricum n-o sa se adevereasca. Mintea mea o sa ma amageasca, asa cum face de obicei. Uneori regret ca am imaginatia asa bogata si fiecare cuvant, il transform in propozitie. Propozitia devine o poveste, iar povestea o imagine. Nu mai vreau sa vizualizez perfect anumite persoane de fiecare data cand inchid ochii. Nu pot sa stau linistita nici macar o secunda. Si chiar daca ma simt asa, sunt obosita. Deja am incetat sa ma mai zbat. O fac degeaba. O sa fiu pur si simplu trecatoare prin viata. E mai usor asa. O sa ma fac ca nu vad, nu aud, nu simt. Asa e cel mai bine.

    

     Maine o sa incerc sa postez ceva mai optimist. Nu promit nimic. Nu e genul meu si nu o sa fie niciodata.

PS: I hate it. I hate the way I see your face every time I close my eyes and every time I open them. I knew my house is haunted, but why does it have to be you? Go away! Leave my dreams alone! Get out of my mind! Get out of my heart! Just leave...