"If you love something set it free. If it comes back, it's yours. If it doesn't, it never was.". I wonder if it's true, if it applies in real life too or if it's just another quote someone said and people just thought it was cool enough to write it on walls.
Am crezut ca s-a terminat, dar iar imi este rau. Iar ma doare capul (desi este foarte posibil sa fie de la alea doar 5 ore dormite), iar stranut intruna si incepe sa ma ia durerea de gat. Si o sa ajung din nou sa ma chinui cu o raceala nenorocita si cu o durere in piept care nu vrea sa-mi dea pace. As vrea uneori pur si simplu sa-mi smulg inima din piept si s-o tai in mii de bucatele ca sa nu mai aiba altii ocazia s-o faca. Daca as putea as inconjura-o cu sarma ghimpata si garduri electrice si cutite si fortarete cu miile ca sa nu ajunga nimeni la ea, in afara de cei care cred ca merita.
Lacrimile m-au parasit si ele. Sunt doar eu, intunericul si o melodie ce se-aude-n surdina. E geamul deschis. E liniste. Simt ca innebunesc. Pentru prima oara dupa atata timp, singuratatea mi se pare greu de suportat. Si nu ma refer la singuratate ca fiind eu inconjurata de oameni. Nici o mie de persoane nu ar putea sa ma faca sa-mi revin. Intunericul se extinde si abia de mai e vreo alta lumina in camera in afara de cea de la monitor. Mereu mi-a fost frica de el. Ma sperie. Nu stiu ce se poate intampla cand e lumina stinsa si sunt doar eu si o patura rece. Nu stiu ce monstru ar putea veni sa ma devoreze.
In seara asta am nevoie de o imbratisare. Am nevoie sa adorm in bratele cuiva. Am nevoie sa ma simt in siguranta. Pacat ca nu este posibil. Nu are cine sa vina. Nu are cine sa stea. Nu mai e nimeni care sa ma suporte. Nici eu nu ma mai suport. Ma simt de parca as avea mainile patate cu sange si nici macar n-am comis o crima. Ma simt ca ucigasul care ar vrea sa invie victima si sa scape de puscarie, realizand ca ceea ce a facut e gresit.
Vreau sa ies afara. Vreau sa ma duc pe faleza si sa stau doar intr-o camasa si costumul de baie. Vreau sa privesc marea si sa ma pierd in ea cand nu mai e nimic altceva de facut. Vreau sa imbratisez valurile si sa le las sa ma poarte departe. Vreau sa plutesc si sa simt apa rece ca gheata cum imi sfasie pielea, de parca cineva ar lasa taieturi cu precizia unui doctor. Vreau sa ma prinda rasaritul uda pe o piatra, cu vantul in par si lacrimi in ochi, cu nisip sub unghii si scoici sparte sub talpi, cu pielea mirosind a vara pierduta incercand sa salvez ce era deja pierdut demult.
PS: Si poti sa pleci departe, n-o sa te caut oricum c-ai dat foc inimii mele si-ai lasat-o doar scrum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu