Lacrimi

             Scriu aceste randuri plangand. Nu mai pot sa respir, nu mai pot sa gandesc clar, nu mai pot sa vorbesc, doar scriu. Privirea imi este in ceata, dar nu imi pasa. Mainile imi tremura si sunt reci ca gheata. Obrajii ma ard si nu mai suport! Lacrimi si iar lacrimi, de parca acesta ar fi singurul meu scop in viata. Au ajuns acide, iar atunci cand plang doare. Nu o sa raman niciodata fara, ba chiar este posibil sa plang cu lacrimi de sange.

              Timp de o jumatate de ora mi-am privit incheietura. Inca se poate observa cicatricea. Am jurat ca nu o sa se mai repete, dar nu stiu daca ma pot tine de cuvant. Atunci cand am facut-o, durerea dinauntru a fost eliberata, sau cel putin o parte din ea. Cateva zile m-am simtit bine, dar apoi a revenit si a fost si mai rau. Acum, nici nu pot explica in cuvinte. Dimineata cand ma trezesc nici nu imi vine sa ma dau jos din pat. Vreau sa raman acolo, ascunsa sub patura la caldura, cu speranta ca nimeni nu va putea trece de zidul pe care l-am creat. Chiar si asa nimeni nu o sa mai ajunga la adevarata eu, poate doar daca se straduieste indeajuns de mult sau daca eu consider ca este o persoana in care am incredere si careia chiar ii pasa de mine.

                Sunt sigura ca acum, unii gandesc ca sunt o lasa si fug si ma ascund de lumea reala. Nu imi pasa. Ma simt mai bine acolo unde sunt, acolo nu ma raneste nimeni, nici fizic, nici psihic. In acel loc nimeni nu ma jigneste si nimeni nu are pretentii. Nimeni nu imi zice ca nu ar trebui sa fiu asa cum sunt de fapt, nimeni nu imi spune ce sa fac, nimeni nu imi reproseaza ca mi-am tradat prietena. Ii las sa creada ce vor pe cei din exterior, pentru ca in adancul meu, stiu adevarul, stiu ca nu as lasa sa se intample nimic celor la care tin, chiar daca asta ar insemna sa ma sacrific, sa-i fac sa ma urasca.

                Am prieteni care stiu ca tin la mine si chiar si asa sunt egoista, nu gandesc. Vreau mai mult. Simt ca inca n-am gasit ceea ce caut de fapt, iar partea rea este ca nici macar eu nu stiu ce caut. Stiu doar ca este un gol acolo, ca lipseste o parte din mine, care pare sa fie destul de importanta din moment ce mi se pare ciudat sa traiesc fara ea.

O melodie de care mi-am amintit cand...am pierdut ceva important...