Prietenie ca prietenie...dar de ce imi lasa in gura un gust amar?

Mdeah...mai nou prietenii comenteaza si imi spun ce sa fac, cum sa fiu eu, cum sa ma imbrac. Ce am fost odata si ce am ajuns... Am devenit bitchy si acum ma comport aiurea. Am facut cu unul pe mess actorie. El se prefacea ca ma place si eu il refuzam violent.

M-am uitat prin trecut sperand sa gasesc petale din trandafirul pierdut si am gasit poeziile pe care le-am scris in clasa a 8-a cand eram indragostita de un baiat.




Tu

E rece in aceasta noapte de aprilie,
Pana si florile tac.
Totul a inghetat,
Iar eu am ramas singura pe patul
Plin de petale ale sufletului.
Nu mai am speranta
Si nu mai vreau sa traiesc.
Stiu ca tu m-ai parasit.
De fapt, nu a fost nimic real,
Tu nefiind al meu iubit.
Am visat la tine,
Zi si noapte,
Doar cu visele am ramas
Si cu zambetul tau ca o amprenta
Pe a mea minte.

Tu – indiferent,
Eu – o fantoma.
Asta sunt eu pentru tine:
O fantasma ce bantuie in jurul tau.
Te fixeaza cu privirea,
Te doreste in secret,
Dar tu, nepasator,
Imi reprosezi cuvinte pline de venin,
Ma respingi si ma arunci
Ca pe o coala de hartie
In cosul de gunoi al Universului.
Mi-au spus sa ma feresc de tine,
M-au avertizat,
Dar eu ca o papusa
M-am lasat manipulata de papusar.