Azi a fost ziua unei prietene si am iesit in oras. Un pic de mall, un pic de parc, un pic de nebunie si un pic de timiditate si a iesit ziua perfecta. De cateva zile tot vorbesc cu cineva recomandat de o prietena. Este totul ok si ma simt bine, dar uneori ma pierd. Uneori ma opresc din scris si ma intreb daca asta sunt eu. Este totul asa cum as vrea sa fie si totusi nu este. Azi a fost prima oara cand l-am vazut fata in fata pe baiatul acela caruia o sa-i zic Loki ca nume de cod. Si nu stiu...M-am pierdut din nou. Era exact ca in filme si totusi nu era. Ne-am oprit pe pod, eu eram cu prietenele, ni s-au intersectat privirile si pret de cateva secunde ne-am uitat unul la altul. Am simtit dintr-o data ca mi-este si frig si cald. Am simtit acel fior pe sira spinarii, dar in acelasi timp imi simteam fata in flacari. Am mai mentionat ca nu-mi place acel sentiment. Mai ales ca m-am intors cu spatele si vroiam sa plec, dar am auzit-o pe Cristina strigandu-l si mi-a stat inima in loc, mai ales cand mi-am auzit cateva secunde mai tarziu numele strigat de aceeasi persoana. I-am zis "buna", dar pur si simplu nu-mi gaseam curajul sa-l privesc in ochi si cand am dat mana cu el, am simtit ca si cum m-as fi detasat de restul lumii si eram numai noi.
Nu-mi place. Mi-e frica. Nu vreau sa-l folosesc doar ca pe o cale de scapare. Nu vreau sa cred ca asta este. Emotiile care le aveam, atunci cand ma uitam la el, si golul din stomac dupa ce a plecat si faptul ca nu puteam sa stau locului (ma tot jucam cu inelele si cu fermoarul de la geaca) imi dovedesc ca e ceva mai mult. N-are nicio legatura cu Seth. Seth e de domeniul trecutului. Si nu stiu. Loki arata bine, dar pur si simplu mi se pare ca nu e genul meu. Intrebarea este: care-i genul meu? E ciudat ca am mentionat asa ceva, dar nu am stiut cum altfel sa numesc sentimentul asta. Probabil am emotii in ceea ce priveste o posibila relatie. Din moment ce in ultimu timp am facut exact ce nu-mi place ca alti oameni sa faca (sa generalizeze), ajung sa ma gandesc si la faptul ca el ar putea fi ca majoritatea si sa vrea exact ce nu vreau eu sa ofer.
Sunt 90% sigura ca vreau sa fiu cu el, dar in acelasi timp sunt nesigura ca intotdeauna. Vreau un tip care macar sa tina la mine si nu stiu, nu sa fie ca printul din poveste - perfect, dar macar sa indeplineasca ceea ce poate fi indeplinit. Nu stiu cate dintre cele pe care mi le-a spus sunt minciuni si nu-mi pasa daca tin de familia lui sau cu cate tipe a fost, dar macar cand vine vorba de el sa-mi spuna adevarul (ceea ce ii place/nu-i place etc). Nu am ce altceva sa zic...Cand vorbesc cu el, simt nevoia sa mint si nu stiu de ce. Imi place ca in mare parte e ca mine (asta daca nu a mintit si in privintele alea) si ca pur si simplu raspundem unul altuia la apropouri, dar...
De asemenea, este primul care in astia aproape doi ani a facut imposibilul. De atata timp tot caut modalitati de a nu ma gandi la Seth si fac orice: scriu, dansez pana la epuizare, citesc, dar niciuna nu da rezultate. Dar a aparut Loki si el nu stiu, pur si simplu s-a strecurat pe undeva pe deasupra zidului ala sau pe sub el. Ajung sa-mi pun intrebari pe care mi le puneam cand mi-era dor de Seth. Intrebari de genu "Oare ce-o face in momentul asta?", desi nu simt nevoia disperata de a-l intreba. Cand vorbim, pur si simplu zambesc fara sa vreau. Stau si scriu si citesc ceea ce scrie el si dintr-o data cand ma uit in oglinda vad un zambet pe fata.
Nu mai am nimic de spus, iar acum o sa-mi respect una din promisiunile pe care mi le-am facut aseara. Pana maine, daca o veni si ziua aia, va las cu o melodie...
P.S.: It's too late, baby. My love for you is fading. You'd better do something and fast, but I'm not sure if I want you to...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu