Azi stateam in clasa in ora de engleza si ma uitam pe geam. Auzeam tot ceea ce citea colegul meu si procesam informatiile, dar nu urmaream pe carte. Mi-a atras profa atentia o data si atat. Am intors capul si m-am uitat in jos la carte incercand sa gasesc randul. Cel langa care stateam continua sa vorbeasca si sa rada, crezand ca eu aud tot ce spune, dar dupa ce am fost "certata", mi-au murit toate simturile. M-am uitat iar afara la zapada ce a inceput sa se topeasca. Tot ce auzeam in jurul meu erau doar zgomote si nimic altceva (desi colegul meu inca nu terminase de citit). M-am gandit serios la multe doar in 45 de minute, cat a durat ora. Stiu unde vreau sa ajung, stiu ce vreau sa fiu, stiu pe cine ii vreau ca prieteni. Acum la ce intrebari mai am sa raspund. N-a mai ramas niciuna si plictiseala incepe sa-si fac loc in mine. Tot incerc sa caut ceva la care am nevoie de raspunsuri si nu gasesc.
Legat de Seth, a fost o faza chiar de Dragobete care mi-a raspuns si la intrebarile legate de el. Dar scriind pe blog si gandindu-ma iar la acel moment, se ridica o noua intrebare: De ce totul tine de aspect?. Purtam tocuri si aveam parul lasat liber. L-am vazut cum s-a uitat la mine. Acum, poate am interpretat eu gresit, desi cred ca nu, dar parea satisfacut de ceea ce vede, de parca ar fi gandit "Vezi ca se poate si mai bine?".
Sunt atatea lucruri pe care vreau sa le spun si totusi nu pot intr-un singur post. Vreau sa spun parerea mea personala legata de acea intrebare, vreau sa spun despre profa mea de coreana, vreau sa spun ca m-am schimbat si cum am facut-o, vreau sa spun cele o mie de lucruri pe care vreau sa le fac in viata asta si cele pe care le-am facut deja si de care sunt mandra, vreau sa spun ca ma deranjeaza atitudinea unor persoane, vreau sa spun multe. Sunt atatea de facut si totusi asa putin timp.
Observand cat de repede au trecut lunile ianuarie si februarie, devin speriata. Cred ca m-am delasat. Dupa ce am observat media aia de 9.52, m-am umflat in pene ca vai uite ca pot si am facut-o degeaba. Ca sa arat ca pot trebuie sa ma mentin sau sa ridic stafeta. Am luat niste note de care nu sunt deloc incantata si am de gand sa le modific. Am de gand sa fac mai bine de atat, pentru ca stiu ca sunt capabila de a face mai bine.
Pana ma decid ce subiect sa-l dezbat in urmatorul post, eu ies. Este 1:35 dimineata si eu ascult muzica si casc incontinuu. Nu mi-e somn, dar pur si simplu sunt obosita, plictisita si mi-e lene. Nu mai imi vine sa stau in fata calculatorului. Vreau sa ma pun in pat si sa ma uit la TV (mai degraba sa-l ignor si sa fac in mintea mea scenarii propri) si sa ma gandesc la el. Am o presimtire ciudata inca de la inceputul anului 2012 ca are ceva important sa se intample anul asta (si nu, nu ma refer la Apocalipsa) care este legat de el.
Si acum, o melodie cu o semnificatie aparte pentru mine:
PS: I still love you, baby. I'll always do.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu