'Cause I may be bad, but I'm perfectly good at it.

          Azi am avut o mica disputa cu sormea care m-a lasat pe ganduri. Din ce am mai pomenit prin alte postari, am inceput meditatiile la coreana si o sa le continui pana prin august. De asemenea pe langa asta, vroiam sa mai fac ceva si mai mult la misto am zis ca vreau lectii de canto. Ea s-a luat de mine si s-a enervat ca de ce sa incep o mie de chestii si tot asa. Am un singur raspuns: pentru ca pot si vreau. Nu conta ca sunt lectii de canto, lectii de dans sau mai stiu eu ce. Ea e cu cativa ani mai mare si sa fim seriosi, putea sa inceapa atatea in acest timp in care eu n-am facut nimic (deoarece nu eram foarte hotarata), dar tocmai acum s-a hotarat sa caute scoala de dans. I-a mai trecut de cateva ori prin cap ideea asta, dar abia acum vrea s-o puna in practica. Mie mi-au trecut atatea, dar ai mei numai una mi-au permis sa o urmez. Uneori vreau pur si simplu sa fiu libera, sa ma angajez si sa castig bani din care, frate, sa-mi bag lectii la toate lucrurile posibile, chit ca ar fi inutile. E mai bine sa stii mai mult, pentru ca nu stii niciodata cand o sa-ti foloseasca. Poate dupa ce iau lectii de canto eu vreau sa ma duc in parc si sa cant sau cine stie, poate ma razgandesc in ultimul an de liceu si nu mai dau la medicina veterinara si dau la arte. Niciodata nu poti stii ce urmeaza si de-asta e mai bine sa fi sigur.

          In rest ce pot sa zic...Am inceput sa mananc mai sanatos si sa mai fac si alte schimbari. Mai putine dulciuri, mai multe fructe. Mai putin suc, mai multa bautura apa. Mai putin stat degeaba, mai mult alergat dupa baieti. De Loki am scapat in totalitate si nu-mi pare chiar asa rau pe cat credeam ca o sa-mi para (desi nu stiu de ce m-as simti prost). Seth e tot acolo, pe locul de onoare, si pare sa se simta asa bine ca s-a decis sa mai ramana si anul asta. In curand o sa merg intr-o excursie si in sambata ce urmeaza dupa ea o sa incep iar si meditatiile dupa o pauza cam de vreo luna si abia astept sa o vad pe profa. M-am atasat destul de repede de ea si recunosc ca mi-e dor. Adica era distractiv indiferent de cum era afara, frumos sau urat, sa stiu ca sambata aveam un loc in care trebuia sa ajung la o anumita ora. Si in alea o suta douazeci de minute (uneori mai mult) imbinam distractia cu invatatul si ieseam pe usa cu cateva fraze noi in coreana intiparite-n mintea mea.

          Ma simt cam ciudat sa spun "profa" tinand cont ca nu e cu mult mai in varsta ca mine. E diferenta de vreo 7 ani, dar altfel nu stiu cum sa-i zic aici in scris (din moment ce nu vreau sa-i spun numele). Imi place pentru ca explica foarte bine si nu cred ca este vreun lucru pe care sa nu-l inteleg si in orice caz stiu ca daca ar fi, mi l-ar explica de cate ori ar fi nevoie ca sa inteleg. Desi uneori mintea mea se gandeste la cu totul altceva in timpul explicatiilor ei, ea se prinde si radem impreuna de lucrul respectiv. Are o pisica adorabila (si e o minune sa zic eu asta din moment ce nu prea imi plac pisicile) si de fiecare data cand mergeam pe-acolo imi povestea ori ceva amuzant ce facuse respectiva, ori chiar in timpul orei facea ceva (ca de exemplu sa sara dupa vrabii si sa intre cu capul in geam). Si daca tot am inceput sa zic de intamplari amuzante, tot intr-o zi cand ma intorceam de la profa, am ramas pentru prima oara in viata mea blocata in lift, intre etajul 1 si parter. Prima mea reactie a fost sa incep sa rad, dupa am apasat iar butonul (de cateva ori), dupa am sunat-o pe profa. Eu eram foarte calma (minus partea in care nu ma puteam opri din ras) si pana la urma am parasit cladirea intreaga.

          Si uite, tocmai cand ma gandeam sa incerc sa cobor 10 etaje si sa le si urc, s-a ivit acum ocazia. Mai am doua saptamani si in sfarsit o sa fac asta. Si totusi e ciudat ca devin nerabdatoare doar la un lucru asa marunt. Probabil asa e cand iti propui ceva si vrei sa atingi acel tel. Daca acum am febra musculara, ma intreb cum o sa fie dupa ce o sa fac asta. Abia astept!

          Asta e una din melodiile de pe noul album Big Bang de care sunt obsedata. Asa mult imi plac versurile si nu-mi pot scoate refrenul din cap. Si acum intrebarea: de ce fetelor le plac asa mult asa-zisii "bad boys"? Si mie-mi plac, dar n-o sa inteleg niciodata de ce. E ceva al lor care ma atrage. Dar oare ce? Sa fie faptul ca sunt rebeli si nu le pasa de reguli? Sa fie oare pentru ca sunt mai diferiti si se apropie mai mult de viata aceea ca in filme? Eh, oricum sunt destul de greu de gasit (cred eu. Majoritatea sunt doar "wanna-be"-uri.), dar nu ma dau batuta. Pana imi verific radarul, va las sa ascultati melodia de mai sus.

P.S.: Where are you? I miss you like crazy and I wanna see you. Come back as soon as possible and I'll cure you with my love. You know I can, don't you?