Blogul asta o sa devina un obicei prost. De fiecare data cand se intampla ceva, postez. Intr-un fel ma amuza si ma face sa ma simt bine. E un loc unde sa ma descarc si mai ales prin ceva ce-mi place, prin scris. E tarziu si ar trebui sa dorm la ora asta, dar nu pot. Inca ma doare gatul si sunt ametita si mi-e somn, dar nu pot sa dorm si nu vreau. Nu-mi pasa ca maine o sa fiu un zombie, trebuie sa stau.
Verisoara mea m-a pus pe ganduri dupa ce mi-a adresat cateva intrebari si fraze, gen "De ce ai facut-o?", "Pana la urma la care tii mai mult?", "Ti-a pasat macar de Han?", "De ce suferi atat? Tu te-ai despartit de el.". Am incercat sa raspund la toate si totusi in mare parte n-am fost multumita de raspunsuri. Am tinut la Han. Da, chiar am tinut si inca tin. M-a durut sa ma despart de el si inca doare. Ranile se vindeca greu. Azi nici la Seth nu am mai putut sa ma gandesc. Am fost prea ocupata incercand sa sortez sentimente si ganduri, dar esuand.
E ultima postare pe seara asta. O sa ma duc in pat si o sa simt iar raceala aceea insuportabila. Nu stiu cum o sa reusesc sa adorm si asta seara. E mai frig decat ieri, cel putin din punctul meu de vedere. Ma intreb cat o sa dureze starea asta. Mi-e asa frica incat imi vine sa ma rog de verisoara mea sa doarma cu mine, dar stiu ca nu va fi la fel. Nu va fi aceeasi caldura. Nu va fi aceeasi mana intr-a mea. Nu va fi... Sfarsitul e aproape. Il simt. Asta seara cu el o sa dorm. El o sa ocupe perna de langa mine si o sa fie mai frig ca niciodata, chiar daca o sa fim amandoi sub patura. Amintirile nu ma incalzesc deloc. Sfarsitul le-a luat toata caldura si nu vrea s-o imparta cu nimeni. Tot ce a ramas e gheata si pentru ca tot vine iarna, n-o sa se topeasca prea curand.
PS: Can't you just let me live in peace? If you don't want anything to do with me, then stop this! Set me free and let me forget you. I'm begging you...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu