Cum ar fi sa se indragosteasca cineva de ceea ce gandesti, de ceea ce vrei, de ceea ce esti si nu doar de trup, simpla delimitare fizica a fiintei noastre? Mi-ar place asta.
"I am in love not only with what you see in the mirror. But I am in love with your soul, your entire being and existence. I am in love with your thoughts, your beautiful, creative mind. I am in love with the real you, that is not afraid of the world's meaningless opinions, sharing what she's really thinking of."
Stiu ca am zis ca o sa postez altceva, dar astazi imi simt creierul invadat de ganduri ce nu ar trebui sa fie acolo. Nu mai este nimic la fel. Incetul cu incetul, cu fiecare zi, cu fiecare an, observ mici schimbari, apoi apar si altele care sunt majore si tot asa, pana nu mai se repeta deloc ce era in trecut, ce obisnuiam sa iubesc. Simt ca sunt singura care sta pe loc. Ma uit la prietenii mei care gasesc cate ceva de facut in fiecare secunda, contribuind la ceea ce vor fi si vor avea in viitor, iar eu... Eu nu fac nimic. Sunt ca stalpii de pe autostrada, iar restul sunt masinile ce trec in viteza. Simt ca voi fi uitata curand, lasata intr-un colt. E ciudat sentimentul si doare putin, dar nu destul incat sa-mi atraga atentia si sa apese butonul semnalului de alarma.
Am atins acel grad de indiferenta, in care nimic nu mi se pare interesant sau ca-mi poate schimba viata. Singuratatea deja mi se pare ceva normal si atat de frumos. N-am realizat niciodata cat de placuta poate fi compania propriei mele minti. Se pare ca am visat prea mult in astia 19 ani, iar acum realitatea mi se pare prea banala.
Draga cineva, te rog vino si schimba asta.
PS: Now I miss you more than ever. I can feel the shattered pieces of my heart piercing through my skin. Come and put them back together.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu