Am ajuns din lac in put. Daca saptamana trecuta am avut starile alea, care imi trecusera complet, saptamana asta am inceput-o cu unele si mai rele. Am racit. Am nasul infundat, stranut, ma doare in gat, acum mor de frig, in secunda urmatoare vreau sa dau toate hainele jos de cald, sunt ametita. Ce sa mai zic! E perfect! Ca sa fie pachetul complet, din nou am tipul ala de raceala, care-mi afecteaza si judecata si modul in care percep sentimentele. Totul pare amplificat. Imi vine sa plang iar de la cele mai banale intamplari. Nu pot sa fac diferenta intre ce simt pentru el si iluziile induse de raceala. Ieri a facut ceva ce m-a pus pe ganduri. Sper sa nu se adevereasca frica mea. Nu vreau sa se intample din nou asta. Nu cred ca mai pot sa rezist la inca ceva de genul.
Doamne! Din cauza lui, chiar ajung sa-mi pun toate intrebarile posibile si sunt mai nesigura ca niciodata. Nu credeam ca o sa spun asta. Nu e tipul perfect. Nu arata ca un model din reviste (dar nici prea rau). Nu e super bogat. Nu mi se parea ca iese prea mult in evidenta. M-a luat pe neasteptate. Nici macar nu stiu de unde vine, dar e o atractie ciudata. Pur si simplu simt ca orice cale as alege, il include si pe el. Inca nu pot sa cred ce cuvinte insir aici. Ma sperie si probabil daca ar citi si el asta, ar fugi pana la celalalt capat al lumii. Nu ne cunoastem de foarte mult timp si fix asta ma deranjeaza. Nu vreau sa ma indragostesc iar puternic si rapid. Ma loveste prea tare si acum, daca sansele minime pe care le am nu se dezvolta, m-as simti mai ranita decat in cazul lui Seth. In cazul in care refuzul o sa fie insotit si de unul din motivele pe care le am eu in minte acum (si pe care cred ca le-ar putea alege el), o sa imi revina inspiratia (si nu in sensul bun).
Sunt data peste cap si nu pot sa ma calmez sau sa gasesc un punct stabil. Vreau atat de tare sa fim doar eu cu el si nu stiu daca sunt paranoica sau gandesc prea mult, dar cred ca evita asta. Vreau sa-l sarut. Vreau sa stiu ce gandeste el cu-adevarat despre mine. Ar mai fi si altele, dar am zis ca eu nu prea scriu despre chestii perverse, deci pe-alea le tin pentru mine.
Azi am asteptat toata ziua sa ajung acasa. Voiam sa vorbesc cu el, dar nu s-a intamplat. Nu mi-a zis nimic si se stie cat de greu imi este mie sa fac primul pas si sa incep o conversatie. Asta e cam tot ce am de spus. Abia pot sa mai stau. E o combinatie periculoasa intre raceala ce-mi afecteaza corpul si el ce-mi afecteaza mintea. Cum o sa rezist? Ce o sa fac cand o sa ne vedem?
PS: He's so nice. I think I gave so many details, that people might tell, but I feel so crappy that I don't even care anymore. I'll probably regret it tomorrow.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu