Nu stiu cum sa incep si nici cum sa termin. De vreo doua zile tot caut cuvintele potrivite pentru a-ti spune ceea ce simt. Nu ma intrerupe si lasa-ma sa duc asta pana la capat. Asculta si te rog, da-mi un raspuns sincer, oricat de dureros crezi ca ar fi acesta pentru mine. O sa supravietuiesc. Nu-ti face griji.
Chiar nu ma asteptam sa se intample asta. M-a luat pe nepregatite, recunosc, si m-a lovit destul de tare. Nu vreau sa folosesc expresii prea complicate sau fraze din filme. As vrea sa fie cat mai scurt, dar nu gasesc nimic care sa se potriveasca situatiei. Nu te plac. Este ceva mai mult de-atat. Nu sunt indragostita de tine (inca), dar presimt ca asa se va termina daca mai stau mult in preajma ta. Este ceva intre astea doua si e destul de puternic incat sa-mi taie respiratia, sa ma faca sa tremur de emotie si inima-mi sa bata asa tare, incat am impresia ca o sa-mi iasa din piept. In ultimul timp am fost atat de aeriana si nu am putut sa-mi scot gandurile legate de tine din cap. Sunt in acelasi timp lucruri frumoase, griji, intrebari la care este dificil sa gasesc un raspuns de una singura.
Imi este destul de greu sa fac asta. Pare ca ne asemanam din unele puncte de vedere si totusi ce este diferit, pentru mine cantareste destul de mult. Nu spun ca este o problema, dar este ceva care nu-mi da pace. Speram sa pot sa le clarific vorbind cu tine... Stiu ca nu ne cunoastem foarte bine, dar asta se pare ca nu m-a oprit din a simti ceva. Poate crezi ca sunt prea tanara, prea copilaroasa, prea lipsita de experienta, dar cel mai probabil te-as surprinde daca ti-as spune tot ceea ce-mi trece prin cap.
Nu pot afirma ca sunt sigura de ceea ce vreau, dar nici sa mint nu pot. Nu stiu ce asteptari am si nici nu-mi pot permite sa visez prea departe. Imaginatia mea, de multe ori, imi da sperante false si incerc sa evit acest lucru (de data asta). Inca mai am multe de invatat si nu cred ca aceasta este forma mea definitiva (sau macar pe-aproape).
Acum, mai trebuie doar sa prind curajul de a-ti spune toate astea in fata. Nu ma simt inca pregatita sa o fac, dar asta nu inseamna ca o sa ezit daca o sa se iveasca ocazia mai devreme decat ma astept eu.
Nu pot afirma ca sunt sigura de ceea ce vreau, dar nici sa mint nu pot. Nu stiu ce asteptari am si nici nu-mi pot permite sa visez prea departe. Imaginatia mea, de multe ori, imi da sperante false si incerc sa evit acest lucru (de data asta). Inca mai am multe de invatat si nu cred ca aceasta este forma mea definitiva (sau macar pe-aproape).
Acum, mai trebuie doar sa prind curajul de a-ti spune toate astea in fata. Nu ma simt inca pregatita sa o fac, dar asta nu inseamna ca o sa ezit daca o sa se iveasca ocazia mai devreme decat ma astept eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu