Astazi aveam de gand sa merg la facultate. Planurile mele au fost ruinate de o stare de greata si ameteala, care a inceput de dimineata si a continuat pana seara. Nu pot sa mananc, abia pot sa inghit, pana si apa este acida si imi face rau. Din toata intamplarea asta, singura parte buna a fost ca am avut posibilitatea sa stau in pat si sa dorm. Desigur, in momentele de luciditate, nu puteam decat sa ma gandesc la posibile scenarii sau la ce am discutat ieri cu anumite persoane.
Voiam sa sun pe cineva, dar nu am gasit persoana potrivita. Unii probabil erau la munca, altii la facultate, iar eu eram acasa, in pat, si aveam chef de vorba. Nu aveam in gand sa discut cu oricine si pot spune ca m-am simtit putin usurata cand a venit bunicul meu sa vada ce fac si mi-a tot pus intrebari. Cred ca pur si simplu, simteam nevoia de a sti ca se ingrijoreaza cineva pentru mine. Toata dimineata am stat singura si m-am ingrijit si pe langa faptul ca asta m-a facut sa ma simt ca o persoana puternica si independenta, a lasat si un gol in mine. Altfel e cand te poti apleca, chiar si putin, pe stalpul ala de sustinere. Nu zic ca as face asta mereu, dar din cand in cand nu strica.
In ultimul timp, tot am o persoana in minte, la care nu ma asteptam sa fie acolo. Tot incerc sa scap de gandurile legate de el, dar nu pot si asta ma face sa rad, sa zambesc. Poate asa trebuie sa fie. Nu o sa dau mai multe detalii pana nu sunt sigura de ceea ce banuiesc. In acelasi timp vreau sa fie un inceput de sentiment placut, dar am si emotii. Poate nici de asta n-o sa se aleaga nimic. Mai este si nesiguranta care ma bantuie. Nu stiu daca vreau sa-l plac. Nu stiu daca vreau o relatie. Parca nu mai vreau nimic si pe nimeni.
De altfel, in afara de acest tip, mai este cineva care-mi place si chiar de un an. Este o fata, prima pentru care s-a intamplat sa am sentimente. Ma bucur ca un copil mic cand am posibilitatea sa fiu in preajma ei. Zambetul ei, modul in care gesticuleaza, rasul ei, ma fac sa ma simt mai bine. Sunt foarte atrasa de ea, din multe puncte de vedere, dar nu cred ca o sa aiba parte de cine stie ce evolutie relatia noastra. Inca nu sunt pregatita sa fac acest pas. In mare parte, nu vreau sa o fac sa se simta dezgustata sau sa ma urasca. Stiu ca la noi in tara, persoanele care sunt bisexuale/homosexuale, nu sunt foarte bine acceptate de societate. Cred ca o sa abordez in alta zi acest subiect, desi asta probabil a fost pentru mine cel mai placut mod de a dezvalui ca nu sunt inclinata doar spre populatia masculina (ok, asta cred ca a sunat putin ciudat).
PS: I wish I could tell you more... Actually, it doesn't even matter. You're not reading this blog anyway. I wonder what would happen if you did.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu