Revin in forta - o poezie deprimanta!

Nu am mai scris de ceva timp si chiar am "incheieturile" ruginite, asa ca va rog nu judecati prea dur ceea ce urmeaza.

Adio tu, adio revedere

Vreau sa scriu, despre noi vreau sa-ti vorbesc,

Dar n-ai intelege ce-i gresit cu intamplare-aceea

Cuvintele ma ard, ma seaca si cat de mult as vrea

In alt mod nu pot, oricat as incerca, sa le opresc.

Ceea ce pentru mine foarte mult a-nsemnat,

Pentru tine a fost atat de usor de aruncat,

Ceva pentru care si viata mi-as fi transformat,

De tine a fost ars, distrus, complet ruinat.

Au fost ani frumosi, o perioada cu-adevarat de aur,

Pe care voiam s-o tin minte, nu cu buretele s-o sterg,

Dar dupa ce tu ai facut, pe-un cer albastru, nour

Nu vreau decat sa uit si-nainte drept sa merg. 

Aceste randuri tot le scriu, le duc la bun sfarsit.

Prin cate-am trecut, avem nevoie de o-ncheiere,

Dar numai gandindu-ma, lacrimi incep sa cada subit

Spun “stop”, “adio” si nu doresc nicio revedere.

Si tot nu pot sa tac, am crezut ca acela este-apusul,

Dar mainile n-au stare, imi tremura si-a-nceput si pixul

Sa se miste singur pe foaia patata, trasand litere ciudate

Pe care-am decis sa le pastrez si sunt mai jos atarnate.

As vrea sa-mi zici ca nu e-asa de fapt, ca minti,

Ca totu-i doar o farsa, o nefericita intamplare,

Dar banuiesc ca pentru tine-i mai usor sa renunti

Decat sa faci o schimbare.  

PS: I hope you like it. I wrote many about it, but this one is about a girl. Don't be jealous, please.