In primul rand, nu imi vine sa cred ca spun asta, dar in acest moment, la ora 3 dimineata, eu vorbesc cu un fost pe Facebook. E ciudat? Nici macar nu cred ca a fost relatie ce am avut noi. Am fost cuplati doar vreo 2 saptamani si nu ne comportam prea diferit fata de dinainte sa fim impreuna. Oricum, nu am de gand sa stau prea mult pe subiectul asta. Voiam doar sa spun ca azi am vazut si filmul facut dupa unul dintre anime-urile mele preferate, Sekaiichi Hatsukoi. Pentru cei care doresc sa-l vada, povestea se invarte, in mare parte, in jurul vietilor si relatiilor unor cupluri formate din persoane de acelasi sex. M-a inveselit putin, mai ales cand am descoperit niste citate, pe care o sa vi le insir si voua:
1. "I loved him so much, I didn't know what to do with myself. Satisfied myself with just being able to be at his side. I was the one who asked him to give me some time, but lingering affections like that never disappear easily. Well, I guess the only difference between then and now is that I know better than to get my hopes up."
2. "You take that first love of yours so seriously, though nothing came out of it, and then you do anything, all in an effort to keep from hurting him."
3. "You should just try falling in love again - the right way. If you're in love properly from the very beginning, then isn't that, in a way, your first true love?"
4. "You don't have to forget that you loved him. Those are precious feelings, so hold on to them."
Toate citatele astea mi-au adus aminte de cineva si cred ca nu numai mie (pentru cei care au citit si din postarile mele trecute). Ieri a fost aniversarea casatoriei parintilor mei (26 de ani) si am ajuns sa fac aranjamente toata ziua. Recunosc, am consumat si ceva alcool si fix cand voiam sa dorm, m-a apucat dorul si... inspiratia. Am vrut sa scriu aseara tot ce-mi trecea prin minte aici pe blog, dar am abordat metoda clasica, si anume foaia si pixul, asa ca acum stau sa transcriu tot... mai jos.
"Am ajuns sa vreau sa cunosc cat mai multe persoane ca sa umplu golul lasat. Sambata, la nunta la care am fost cu ai mei, eram asa fericita ca eram inconjurata de oameni. Nu mai imi lasa timp sa ma gandesc la problemele mele.
Ma simt atat de goala si singura in ultimul timp, de parca niciun fel de interactiune umana nu ma poate multumi. Cu role play-ul (asa numesc eu creatiile mintii mele - a se citi postarea asta pentru intelegere) nu mai merge bine. Toate scenariile dispar foarte repede din peisaj si ma enerveaza asta. Vreau sa scriu, dar de fiecare data cand sunt pe cale sa ma apuc, ma intrerupe cineva sau apare altceva de facut. In mare parte, cred ca imi este doar frica sa mai scriu proze. Ma gandesc ca si astea o sa ramana neterminate (cum se intampla cam cu tot ce fac eu)...
Pe langa tot ce am pus mai sus, mi-a fost invadata din nou mintea. Am vorbit cam mult de Seth zilele astea si incepe sa-mi fie dor. Vreau sa-l vad. Vreau sa-i vorbesc. Ma tot intreb ce face, cum este, si apoi lucrurile mai rele gen cum ar fi fost daca, m-o fi avut si el candva in capul lui, in inima lui... oare?
Nu mai vreau sa plang pentru el si dupa viitorul care ar fi putut sa fie. Incepe sa mi se faca putin rau (ameteala, greata). Am baut sampanie azi. Cred ca prea multa, dar in acelasi timp prea putina. Poate m-ar fi ajutat sa uit de mine... de el."
PS: I hope you're well and happy. I hope you are in love and loved back. I really do. Only if I could see this with my own eyes, so I wouldn't be wondering anymore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu