Uneori stau pur si simplu si ma intreb, cui i-ar pasa daca as muri. Ma simt atat de inutila si de parca as fi mai mult o problema pentru toti, decat o persoana. Viata mea nu are sens, nu am un scop pentru care sa traiesc. Nu am nimic. Ma simt atat de singura si de nefolositoare. Nu ma face decat sa ma intreb ce mai caut aici. S-au intamplat atatea luna asta si e ca si cum as ajunge iar la punctul de unde am plecat. Dupa 5 ani de progres, ma intorc iar la cum ma simteam in clasa a 9-a, numai ca incetul cu incetul devine mult mai greu de suportat.
Nici nu am mai multe de zis. Nu mai pot sa gandesc acum. Probabil chiar daca as incerca sa-i zic cuiva ce simt, ar parea o banalitate pentru ei. Toti par sa aiba probleme atat de "reale", incat ce am eu e un nimic in comparatie.
Imi vine sa rup toate posterele de pe pereti. Imi vine sa sparg oglinda, sa nu mai vad. Imi vine sa iau tot ce am si sa plec departe, sa-mi inchid telefonul, sa nu am internet, sa nu aud de nimeni... nici macar de mine.
PS: I fucking hate you for everything you turned me into. I hate you so much.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu