Buna! Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vreo doua postari in urma, am pus si o parte transcrisa, dar care se pare ca nu era terminata. Astazi, cand eram in club (se pare ca ideile imi vin numai in cele mai nepotrivite momente), mi-am amintit ca sfarsitul la acel text nu era cel lasat, ci se afla intr-un mesaj pe telefon. Mai intai o sa las aici partea aceea si dupa o sa continui cu ceea ce gandesc acum.
"Oare l-am iubit sau e doar un moft la care imi este greu sa renunt? Frazele astea le scriu pe telefon. Nu mai pot sa tin nici foaia, nici pixul. Ma luase ameteala si greata. Simt un gol in stomac numai cand ma gandesc la el. Cum mi-a trecut prin minte, cum apar imediat efectele adverse. E trist cand esti singur in dragoste. E si mai trist cand ai vrea sa renunti, dar nu poti. Ranile sunt prea adanci, amintirile prea vii, lacrimile prea multe, cuvintele care sa exprime ceea ce simt acum? Prea putine... Poate asta mi-a fost destinul: sa iubesc mereu ceea ce nu pot avea. Mi se pare atat de ridicol si patetic faptul ca stau la ora asta sa plang si sa scriu despre tipul care mi-a placut in liceu. Stiu ce ar spune prietenii mei. Nu ajuta deloc ca pot sa le aud in capul meu vocile spunand raspicat tot felul de vorbe cu atac la adresa lui si la faptul ca inca ma gandesc la el..."
Uneori si pe mine ma uimeste ceea ce imi trece prin minte. Cat stateam pe canapea in club si muzica imi dadea dureri de cap, mi-au fost soptite niste fraze pe care, sincer, as vrea sa le uit. Au trecut aproape 3 ani de cand nu am mai placut pe cineva sincer. Sigur, au mai fost unul sau doi care m-au atras, dar nu s-a ales nimic de asta. Asta seara, mi-au trecut niste idei prin cap legate de o anumita persoana si imi suradea gandul de a incerca ceva, dar nu stiu de ce, mi s-a schimbat brusc parerea. Poate mi-e frica sa tin iar la cineva, sa ma implic (nu au iesit prea bine celelalte incercari). Stiu ca poate pe viitor o sa am o relatie in care sa fiu fericita, dar ma simt foarte pesimista acum. Am fost ranita asa adanc incat nu vreau sa mai trec prin asta din nou. Poate mi-e frica, de fapt, sa fiu cu cineva si sa nu ma accepte asa cum sunt (nici nu pot pronunta caracteristicile care-mi sunt in minte acum, pentru ca din cauza a ceea ce am citit, ceea ce am auzit si unele lucruri intamplate, am ajuns sa-mi fie un pic rusine - desi multi mi-ar spune ca nu trebuie). Poate as prefera ceva care sa fie doar fizic si care sa nu implice sentimente (si cred ca partea asta se trage tot din dorinta mea de a nu fi dezamagita).
Nu mai am chef sa scriu. Cred ca am zis cam tot ce aveam de zis. As vrea totusi sa pot sa elimin toate gandurile negative, dar e foarte greu. Ma simt din ce in ce mai goala pe dinauntru de fiecare data cand imi vin in minte cuvintele "dragoste" si "relatie". Ma simt rece si indiferenta si nu in sensul bun (poate avea asta mai multe sensuri?). Iar am ochii in lacrimi si as vrea sa ploua afara sa ma calmeze sunetul picaturilor. Sunt doua parti in mine care se lupta si se cearta acum. Jumatate din mine vrea sa fie cu cineva, sa iubeasca din nou, iar cealalta jumatate nu vrea sa ma grabesc si nu are incredere in populatia masculina...deloc. Nu pot explica asta, pentru ca ar insemna sa dezvalui ceva despre mine (foarte personal). Nu incerc sa generalizez acum, dar sunt prea demoralizata si confuza ca sa mai am acum argumente logice. Poate maine o sa reusesc sa clarific. Poate nu o s-o fac niciodata. Poate peste cateva ore (chiar) o sa gandesc altfel. Poate o sa vina o persoana care sa-mi dea lumea peste cap si sa-mi demonstreze ca ma insel, dar pentru moment... las asa.
Acum imi vin in minte vorbele celei mai bune prietene ale mele: "Nu ar trebui sa-ti pui atat de mult fericirea in baza unei persoane.". Are dreptate... intr-un fel. Totusi, simt ca eu am fost facuta diferit. Vreau sa iubesc, sa fiu loiala, sa pot sa fiu acolo cand persoana respectiva are nevoie de mine. Simt ca fericirea mea adevarata se va infiripa in momentul in care nu o sa mai am parte de o dragoste unilaterala si o sa fiu privita cu aceeasi bucurie, acelasi foc, aceeasi dorinta, aceeasi iubire cu care o sa ma uit eu la acea persoana. E ciudat? Cred ca suna un pic... nebunesc, un pic a dependenta. Hmm...
PS: You're such a stupid fucker. Sorry. You know I don't really think that about you, but I just feel like swearing tonight and you're the only person I have on my mind right now. Fuck. You're always that one person. I hope that will change... soon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu