Hate or Love?

         Azi am avut o stare de fericire artificiala. Eram fericita, imi venea sa rad si sa cant, dar stiam ca totul era fals. Adica nu avea cum sa fie altfel pentru ca nu aveam niciun motiv si pur si simplu am fost asa la 2-3 ore consecutive si apoi la ultima ora dormeam pe mine si eram din nou sad.

        L-am ignorat,nu complet, dar am facut-o. M-am simtit bine mai toata ziua, dar cand am ajuns acasa si am intrat in camera dintr-o data am simtit nevoia sa plang, sa stau singura si mi-era dor de el. De ce dracu mai imi pasa?! Il vad cu alta cum se imbratiseaza, se saruta si simt ca mor. Cand il vad singur, nu am nicio problema, adica zambesc si sunt indiferenta, dar cu ea, este altceva. De ce este atat de greu? De ce mi se intampla tocmai mie asta?

Sick of Everything

                 Atat zic. Aveam de gand sa scriu mai mult. Scrisesem mai mult, cam juma de pagina, dar ceva m-a facut sa ma razgandesc. Nu o sa-mi cer scuze pentru ca nu am de ce. Nu vreau sa fiu inteleasa si nu vreau sa incerce nimeni sa faca asta. De asemenea, nu doresc nici celui mai aprig dusman sa treaca prin ce trec eu. Este greu de rezistat. Am reusit o saptamana sa stau fara sa plang, dar am devenit mai sensibila decat credeam. Rana aia a fost prea adanca si nu s-a vindecat nici macar putin. Doare ca dracu (da, mai tare decat o taietura sau un pumn in fata) si acum la orice chestie heart breaking plang. Am citit un fragment si mi-au dat lacrimile. Incerc sa-l uit, dar de ce orice chestie imi aduce aminte de el?! Nu mai vreau... Nu mai pot... Am incercat tot posibilul si tot n-a fost de ajuns. Ma bantuie. Este la fel ca la inceput. Inchid ochii : imaginea lui imi apare in fata. Imi acopar urechile cu mainile: vocea lui rasuna-n capul meu de parca ar fi in spatele meu. Daca aici este asa, atunci cat de rau poate fi in Iad? Din punctul meu de vedere am ajuns deja acolo si oricat as incerca sa ies, calea imi este blocata.

                 Nu dau vina pe nimeni. Este in totalitate vina mea. Mereu a fost asa...

Seth

In primul rand, m-am indragostit de o melodie. Este una koreana aparuta de curand si pur si simplu imi place tot la ea, de la versuri la felul in care este interpretata. Am pus o varianta cu versurile traduse in engleza si interpretarea live.

PS: tipul arata chiar bine :-"

In al doilea rand, nu ma simt mai bine, dar am sa postez o poezie scrisa in perioada aceasta.

Seth

De ce m-am indragostit de el?

Toti ar crede ca este un inger.

Eu stiu ca este un diavol deghizat.

Toti ar crede ca el face numai fapte bune,

Dar eu stiu ca mi-a facut numai rau pana acum.

De fiecare data cand il privesc,

Ma pierd.

De fiecare data cand buzele-i ating,

Ma topesc.

De fiecare data cand imi sopteste “Te iubesc!”,

Fug.

Minutele trec, relatia devine de durata.

Ma doare, pentru ca stiu ca nu sunt singura,

Nu sunt singura care-l atinge,

Care-l saruta,

Il vrea…

Are efectul unui drog asupra mea.

Oricat as dori sa fug, lanturile ma strang prea tare.

Chiar daca sufar, cer mai mult,

Iar el stie ce ma tenteaza,

Stie ce gandesc.

Acest lucru il face cu toate.

Le ademeneste, le seduce si le lasa.

Le tine captive,

Fara a se gandi sa le elibereze vreodata.

Cei ce il cunosc, fug fara oprire si se ascund.

Toti adorm cand luminile se sting

Pentru ca atunci iese el la vanatoare,

Atunci apare: Seth.

16.03.2011

         Totul se intampla cu un scop. Nu stiu de ce spun asta. Mi-a trecut prin minte acum cinci minute si mi s-a parut ca s-ar potrivi situatiei. Care situatie? Hmm...Am renuntat sa mai lupt, sa mai ma zbat, sa mai imi pese. Am cedat lasitatii si am fugit, i-am dat ignore. Acum intrebarea este "Va veni dupa mine?". Nu cred...

          Prietenii m-au socat si nu stiu daca ar fi trebuit, dar m-am simtit prost cand mi-au spus ce mi-au spus si anume "Ai facut foarte bine. Bravo! Sunt mandra de tine.". Dintre toti, una singura mi-a zis un raspuns neasteptat, pe care nu stiu, dar parca speram sa-l aud de parca ar fi fost colacul de salvare: "Cum vrei tu iubire. Daca te face sa te simti mai bine...dar stii ca nu te face.". Intr-un fel are dreptate... S-a intamplat exact la fel cum a fost cu cicatricea. M-am simtit bine doua-trei zile si apoi desi nu se vedea abia ma mai puteam tine pe picioare si aproape am devenit anti-sociabila. M-am inchis in mine si acasa cand ajungeam in camera mea, ascultam aceeasi melodie pe repeat. De cateva zile, intru pe mess si nu vorbesc cu mai nimeni, doar ma uit lung la lista de persoane on si inchid. Stau numai pe invisible si parca n-am chef de nimic.

          Nu stiu de ce, dar nu regret nimic. Daca ar fi sa o iau de la capat, as alege sa ma indragostesc de aceeasi si sa am aceeasi prieteni si sa fiu aceeasi eu. Asta e cam tot. Dupa 16.03.2011 se presupune ca viata mea s-a imbunatatit, dar nu e asa. Din punctul meu de vedere a devenit si mai grea.