Am crezut ca ma pot decide, dar n-am rezolvat nimic. Probabil simt ceva sau a ramas doar impresia. Am fost indusa in eroare. Nu stiu ce sa zic. Ma deranjeaza sa-l vad. A ajuns sa ma enerveze prezenta lui si poate din simplul motiv sa nu-mi pot da seama ce se-ntampla cu mine. Altii se-astepta de la lucruri de la mine, dar n-am de gand sa fac nimic. N-am nevoie de inca o relatie. As deveni si mai confuza decat sunt acum. Ma simt de parca as fi pe un munte, inconjurata de ceata si aerul rece. De fapt e doar terasa mea, locul meu de odihna si fumul...e de la altceva. Poate creierul meu incins sau inima mea carbonizata. Sau ambele...
Prietena mea e in camera si doarme. E aproape doua si pentru un moment ma luase somnul, dar cred ca ma plictisisem de joc. Nu cred ca e prea bine sa joc Might & Magic vreo zece ore in continuu, dar ma calmeaza si-mi ia gandul de la altele. Ma concentrez si nu mai sunt atenta la ceea ce se-ntampla in jurul meu, ma gandesc doar la cum sa termin misiunile, sa avansez si altele (sa omor creaturi si sa-mi imaginez ca sunt persoane reale. Ajuta.).
Si acum ca sunt singura, as vrea sa fie si el aici. Poate asta ar clarifica lucrurile si in cel mai rau caz, le-ar incurca si mai tare sau le-ar rezolva de tot. E intuneric si iar e doar lumina laptopului si mintea mea plina de idei legate de el. Bit Defender chiar nu se lasa usor. Uneori as vrea pur si simplu sa traiesc intr-una din realitatile create in mintea mea. Ar fi mult mai usor, dar asta-i viata. Sunt fericita si destul de multumita, dar nu complet. O sa se ajunga si in momentul in care o sa am aproape tot ce mi-am dorit si n-o sa mai simt nevoia sa-mi bat capul cu atatea probleme, dar se pare ca momentul ala e in viitorul indepartat.
PS: I'm smiling when you cross my way, but I think that's because I don't feel anything. My heart is kinda beating for someone else. Now I believe it would be easier if it was still you. I was already used to everything, but someone just had to mess things up. Maybe it was me. Maybe it was you. But sometimes I really think it was just him.
Se pare ca totusi n-am analizat destul si nu m-am gandit chiar la toate momentele intamplate saptamana asta. Chiar daca unele n-au fost, in special, derutante, mi-au afectat starea putin mai mult decat ar fi trebuit. Eu ma tot gandisem inainte la cele care s-au lasat cu schimbari de pareri si ganduri amestecate, dar nu ma gandisem si la cele care m-au aprins putin. De astea uitasem, pentru ca eram prea concentrata pe gandurile despre lipsa sentimentelor si scaparea asta de dragoste, dar poate n-am scapat complet.
Probabil postarea asta o anuleaza complet sau poate doar partial pe cea precedenta, dar la mine mereu starile si cuvintele se schimba de la un minut la altul si cred ca ma caracterizeaza parerile contradictorii legate de mine insumi. Zilele astea cat l-am vazut pe Bit Defender, I was kinda playful and he played along. Chiar daca eram in grupuri diferite, eu ii zambeam si intorceam capul si observam ca inca se uita la mine si cand ma uitam iar la el, scotea limba la mine si zambeam amandoi si tot asa. I like it this way si incep serios sa ma gandesc daca nu este mai bine sa-l continui sa incerc sa fiu just a friend cu el, dar din nou imi vine in minte ce mi-a sormea si o citez cu exactitate: "Atata timp cat exista atractie/tensiune sexuala intre doua persoane, nu pot fi doar amici.". Si iar mi se da peste cap lumea, dar o sa am grija pana maine sa o intorc inapoi si sa-mi dau seama daca mai exista ceva acolo sau nu. De data asta o sa reusesc!
PS: Ai disparut si tu ca Elodia. Ia vezi cum te-torci din morti, altfel profesorii o sa treaca degeaba absentele in catalog unui elev care nu mai este. Si situatia se-aseamana cu a mea...
Si uite cum trece timpul si primavara a venit deja. Afara vantul bate cu putere si uneori am impresia ca o sa smulga acoperisul casei si o sa-l duca departe. Macar daca tot il ia, sa-mi ia si mie gandurile si tot ce simt si sa ma lase fara nimic. De vreo doua zile, la liceu, stau singura-n banca si am avut timp sa ma gandesc, sa analizez si sa realizez destul in legatura cu mine si cu sentimentele mele. Nu stiu daca in momentul asta mai imi place cineva, daca mai sunt indragostita. Tind sa cred ca nu mai e nimic. Bataile inimii mele au revenit la normal, visele mele au incetat sa mai fie despre persoane reale, zambetul este mereu prezent si nu mai are nicio legatura cu anumiti baieti, nevoia de a-i vedea a disparut si atractia sexuala n-o mai simt atat de puternica ca la inceput.
Poate inca a ramas sentimentul de "Ah, il vreau pe respectivul.", dar nu prea mai imi vine sa zic "Ah, imi place de el.". As zice ca are legatura cu lipsa de contact, dar toata saptamana i-am vazut si am stat cu ei (cu unul, nu chiar toata saptamana, din moment ce a fost mai mult absent decat prezent la liceu). Ce-i drept, de ce sa mint? In toate zilele astea cinci care-au trecut, doar ieri am avut un moment in care pot spune ca am dat peste anumite dileme. Bit Defender a venit prea aproape de mine, ca sa se uite la accesoriul de la gatul meu, un ceas ce trecea pana dincolo de sani, datorita lantului lung de care era prins. Am simtit de doua ori mai puternice bataile inimii decat in cazurile normale si pentru un moment m-am pierdut, dar cum s-a indepartat, am revenit la normal, dupa cateva secunde.
Aia ar fi singura problema, dar in rest totul e aproape bine, pentru ca inca o chestie de care ma mai lovesc sunt discutiile legate de el si prietena lui. Cand se-ncepe acest subiect de discutie, incep sa ma uit in alta parte si parca n-as vrea s-aud cat de bine le merge si ca este fericit. Cred ca sunt putin geloasa, dar asta poate fi si din cauza faptului ca am dat de prea multe cupluri si eu sunt singura de ceva timp si vad ca altii au relatii de durata si eu inca n-am gasit persoana potrivita. Poate am gasit-o si chiar daca am facut-o, este luata.
PS: Where are you? I can't see you through all this smoke.
I have a serious problem and I don't even know what to do. Iar am gandit prea mult, m-am dus prea departe si am depasit unele limite, ce nu se cereau a fi depasite. Am facut o tampenie ireparabila si acum trebuie sa suport consecintele, ca de obicei.
Ma-ntrebam astazi, cand stateam in pat, incercand sa nu adorm, ce ar fi mai bine sa aleg: sa am un prieten foarte bun pentru o perioada mai lunga sau prieten de ocazie, cu care sa am cateva intalniri si in maxim cateva luni sa fie posibil sa se termine tot? Nici macar nu stiu ce s-aleg. Nici macar nu cred ca e alegerea mea de facut, dar ma scoate din sarite, pentru ca iar sunt impartita in doua si din cauza asta mi se strica toate planurile.
He seems like he would be awsome as a best friend, but as a boyfriend too. If I'm with him, it can last a few months or even a few days and I don't know if I can get back after that to our present relationship, almost friendship. But if we're just friends and I let myself be sisterzoned, it can last longer I guess and I like it too, because he's funny and crazy and he is best friend with my best friend, sooo...I'm a mess. It's a chaos in my mind. And I don't even know why I'm writing this in English, but I just felt like it.
Si vreau sa scriu, sa termin ceva ce-am inceput, dar problema asta ma consuma si parca nu ma lasa sa traiesc. E clar: cand m-apuca, nu ma las pana nu termin ce-am inceput. Macar de-ar fi asa mereu si cand trebuie. Numai cand vine vorba de prostii sunt in stare sa-mi bat capul. Asa a fost mereu. Numai sa invat la biologie nu-mi vine acum si mai am si vreo zece pagini, dar nu-mi vine sa cedez. Vreau sa stiu raspunsul si incep acum chiar sa ma enervez din cauza faptului ca sunt atat de curioasa si in momente d-astea atat de nerabdatoare sa aflu. A-nceput sa ma doara si capul, probabil de la cat m-am gandit. Ar trebui sa iau o pauza.
Ca sa-mi mai iau gandul de la restul, mai vorbesc si de altele. Am racit iar. Imi vine sa stranut incontinuu si ma doare gatul si uneori mi-e cald, alteori mi-e frig si iar devin hipersensibila. Iar imi vine sa plang de la cea mai mica chestie si sa urlu fara motiv la cei din jurul meu sau sa tac si sa stau emo intr-un colt ascuns de ochii lumii. Incerc sa ma tratez cu pastile, dar sa vedem ce iese acum.
5 minutes later: M-am ridicat din pat si am inceput sa ma plang de una si de alta si sa comentez si imi auzeam vocea ragusita si mai-mai ca-mi venea sa plang. Discutam cu vara-mea despre situatia mea cu Bit Defender si incep sa cred ca toate problemele astea existentiale pe care le dezbat sunt din cauza racelii. De obicei nu sunt asa, dar cand racesc, tind sa acord o mai mare atentie starii mele psihice si nu e bine deloc. I need a break!
PS: I saw you landing on that car today. It was awesome! I loved it, but I don't think the owner liked it as much as I did.
Astazi ziua mea a dat spre perfectiune. M-am simtit atat de bine in pielea mea si am putut sa merg pe strada zambind. Sunt iar pe terasa. A redevenit locul meu de meditatie. Cerul este plin de stele si de nori. Imi place. Simt o caldura neobisnuita venind dinspre el, de parca cineva atotputernic incearca sa-mi transmita un mesaj. Probabil este doar paranoia mea. Probabil ca nu.
E atat de frumos. Stau pe intuneric si intr-un colt e vara-mea care ma priveste atent, cu interes. Asteapta sa zic sau sa fac ceva, dar eu doar scriu. E frig afara si din cauza geamului deschis, aceleasi senzatii le simt si eu pe sira spinarii. Tremur toata, dar nu-mi vine sa ma misc de-aici. Stau pe gresia rece cu laptop-ul in brate si cu muzica, asa, in surdina. Mi-e dor de el, dar mai ales de ei. Nu mai simt aproape nimic pentru Seth, dar tot zambesc cand il vad. Il consider o amintire placuta, cineva care a contribuit la maturizarea mea. Intr-un fel, mi-e dor de senzatiile pe care le-aveam cand treceam pe langa el. Au disparut. S-au evaporat. Nu mai e aproape nimic. Mai sunt doar gandurile mele si obisnuita de a-l privi. Atat.
Pe de alta parte, Bit Defender ma intriga din ce in ce mai mult. Ma intereseaza, dar nu cred ca in mod special. Poate daca ar pune mana pe mine sau mi-ar zambi, ar fi altceva, dar pentru moment e doar un gol care cere sa fie umplut. Vreau sa fiu cu el, dar incep sa ma gandesc ca nici eu nu cred ceea ce spun uneori. Probabil cautam doar o cale de scapare, dar m-am prins singura-n plasa. Acum il vreau. Imi place. Nu trebuia sa ma apropii chiar atat de mult. A devenit periculos si ma cam joc cu inima si mintea mea. E ok. N-am ce zice. O sa platesc la momentul potrivit, dar acum n-am cu ce. Nici pe el nu-l am, ce sa mai zic de altele.
Nu credeam ca cineva i-ar putea lua locul lui Seth, pana a aparut Bit Defender. Nu stiu ce este, nu stiu sa explic ceea ce simt, dar din nou, nu tot ce este inexplicabil e dragoste. Inca simt atractia aia. Inca ma topesc si ard toata cand il vad. Oare stelele ce mi-ar raspunde daca le-as intreba? Ma tratez cu melodii de dragoste, desi nu prea as avea ce. Probabil doar starea asta de "vreau sa-l vad, vreau sa-l ating, vreau sa-l am aici". E ciudat, dar asa era si cu Seth la-nceput. Pot spune ca n-am nimic altceva de facut, decat s-astept. Imi bate inima tare cand il vad. Imi tremura picioarele. Am un gol inauntrul meu, care poate fi umplut complet doar de el. Poate si de altul, dar nu ar fi la fel. Nu ar fi...
PS: You were sweet today. Thanks for the spot. Sorry I didn't give you what you desired, but get used to it. You can't always have what you want.
A venit vremea frumoasa si nu doar afara, dar si in viata mea. Totul merge bine si eu ma simt bine. Sunt fericita cu adevarat. Nu total, dar sunt. Dupa o lunga perioada de timp am ajuns in sfarsit sa apreciez tot ceea ce am si sa-i apreciez pe cei din jurul meu, chiar daca poate n-o arat. Simt schimbarea. Simt ca eu m-am schimbat. Am reinviat. Mi-am gasit un nou loc de relaxare. Terasa a ajuns sa fie paradisul meu. Geamul este deschis, iar eu stau pe jos pe o multime de haine si ma uit afara, la cer si simt aerul rece. Sunt multumita de tot.
Nu ma mai doare nimic, poate doar spatele, tinand cont ca stau rezemata de suprafata tare a mesei de biliard. Nu e o pozitie foarte comfortabila, dar asta e. Conteaza ca am laptop-ul in brate si ca pot scrie si in acelasi timp pot rade de copii de pe strada care urla, se joaca, se cearta si-mi aduc aminte de cum era cand ieseam si eu cu prietenii mei din zona in care am stat acum multi ani.
Vreau sa dau drumul la muzica, dar am o lene. Deja nu mai imi vine sa vorbesc de sentimente sau alte lucruri de genul. Imi vine sa scriu pur si simplu si sa vorbesc despre chestii plictisitoare si neimportante. Ca de exemplu, azi am facut curat prin casa si din cand in cand luam cate-o pauza ca sa ma joc cu Sasha, cainele meu, un Golden Retriever de 5 luni si ceva. E asa de dulce si energic. Nu sta locului o secunda. Daca ma aplec incepe sa sara in jurul meu si azi chiar m-a muscat de nas de doua ori. Il iubesc si-mi face ziua mai buna de fiecare data. Sufletelul meu.
Este incredibil cum cainii te pot iubi neconditionat. Sunt cele mai speciale fiinte de pe pamantul asta. Mi-e dor de Nero. Pentru mine, el a fost un inger venit din ceruri, trimis de o zeitate atotputernica. A murit toamna asta. Avea 10 ani si ma bucur ca acei 10 ani am putut sa-i petrec alaturi de el. L-am iubit mult si inca il iubesc. De fiecare data cand ma gandesc la el, imi vin in minte toate momentele placute. Cand stateam pe scara si nu faceam nimic si pur si simplu venea la mine si astepta sa-l bag in seama. Statea tacut in fata mea si ma privea cu ochii aia mari si blanzi. Lupul meu imblanzit. Si cand intindeam mana, se apropia si ma lingea incet si daca mai scoteam si cate un biscuite sau ceva de mancare, dadea din coada si lua atent din mana mea orice ii dadeam. Cand alergam prin curte si ma trantea pe mormanul de pietris si imi tragea incet cu dintii elasticul din parul meu si apoi o lua la fuga si eu dupa el, inconjurand de cateva ori Dacia lui tata, alergand in jurul mamei care cara galeti cu apa pentru gaini si din cand in cand mai tipa la mine amenintand ca o sa-mi faca ceva daca se-mpiedica si cade sau se uda. Si eu cu Nero continuam sa ne jucam, nepasandu-ne de nimic.
Si-mi aduc aminte ultimele lui zile, cand chiar si-asa bolnav, tot cauta atentia noastra si cand ne vedea, incerca sa vina spre noi, dar boala nu-l lasa si-l dobora la pamant si mie-mi venea sa plang. Si inca se uita la mine cu ochii aia mari, imbatraniti de vreme, dar la fel de blanzi. Si mi se strangea sufletul si inima, presimtind ceea ce se-apropia, dar speram sa nu fie adevarat. Doream in momentul ala, sa nu fi citit atatea date despre bolile cainilor si despre comportamentul lor cand se-apropie sfarsitul. Dar citisem. Si stiam. Si chiar daca n-as fi stiut, tot mi-ar fi plans sufletul, vazandu-l cum suferea. Sper ca acum e intr-un loc mai bun si daca este, stiu ca inca vegheaza asupra mea. Stiu ca m-asteapta sa mai alerg o data cu el, sa-i mai arunc o data rulmentul de la masina pe care i-l furase lui tata si cu care-i placea sa se joace. Puiul meu. Sufletul meu.
Si ziceam ca n-o sa vorbesc despre sentimente si despre chestii legate de asta, dar nu m-am putut abtine. Mi-am adus aminte de el si de ce faceam noi impreuna. Te iubesc, Nero, ingerul meu imprumutat si pe care-a trebuit sa-l trimit inapoi prea devreme. Stiu ca daca l-ai fi cunoscut pe Sasha, ti-ar fi placut, asa cum ti-a placut si Hunter. L-ai fi adoptat si pe el. Ai fi avut grija si de el, cum ai avut de mine. Suflet bun, cum nu cred c-am sa mai intalnesc vreodata.
PS: Chiar daca n-ai legatura cu asta, tot trebuie sa-ti spun ceva, un mesaj urgent, banuiesc. I'm forgetting you. A-nceput sa nu-mi mai pese si doar stii vorba aia: daca iubesti doua persoane in acelasi timp, alege-o pe-a doua; daca ai fi iubit-o cu adevarat pe prima, nu te-ai fi indragostit niciodata de a doua. Si poate n-o sa ma mai intorc la tine. Si poate o s-o fac. Nu stiu ce va fi pe viitor. Stiu doar ca in prezent, nu te mai plac.
