In primul rand, cu parintii am o relatie mai apropiata ca oricand. Ma inteleg foarte bine cu ei si simt ca este reciproc sentimentul. Nu mai am secrete fata de ei si nu am ce sa le reprosez. M-au inteles si cand a venit vorba de ultimul viciu al meu: tigarile. Ma simt bine ca mi-au lasat libertatea de a alege si a-mi face singura alegerile in viata, pana la urma, am si eu 18 ani acum, in sfarsit. Din nefericire, n-au fost singurii care au aflat. Dintr-un accident, din lipsa mea de atentie probabil, a aflat si bunicul meu care nu a primit vestea cu aceeasi intelegere parinteasca si a inceput sa-mi zica chestii si sa-mi interzica. M-a pus sa arunc pachetul pe care-l aveam, dar spre norocul meu, nu a si verificat cand am facut-o. Mi-a spus sa nu se mai repete, ca face rau la sanatate, costa bani si mai stiu eu ce. Ma intreb daca aceleasi lucruri le-a zis si tatalui si matusii mele cand s-au apucat de fumat si el a aflat. Mdaa, nu cred. Sper doar sa pot sa le spun alor mei ca el stie, inainte sa-i vina vreo idee nebuneasca si s-o faca el. Vreau sa fie pregatiti si sa stie cum sa reactioneze, doar ca probabil mama o sa ma omoare si o sa ma dea cu capul de toti peretii ca l-am lasat sa afle. Nici nu stiu cum si-a dat seama. Al naibi nas de fost fumator.
In al doilea rand, ma simt excelent si sunt fericita cu adevarat. Nu-mi lipseste nimic si am realizat si unele lucruri mai importante. Dupa ziua mea, mi-am dat seama ca o prietenie adevarata e indestructibila si ca atunci cand tii la cineva, tinzi sa le ierti greselile mai repede, oricat de grave ar fi. Cu cat inaintez in viata, cu cat cresc, experimentez si realizez cata dreptate aveau unii in spusele lor si incep sa filosofez si sa ma gandesc din nou la ce e bine si ce e rau. Fac diverse alegeri si devin din ce in ce mai importante. Cu facultatea am rezolvat-o partial, caci stiu unde vreau sa dau, acum mai trebuie sa si intru.
Si acum vine al treilea lucru si cel mai important si cel mai greu. A dat dragostea peste mine...din nou. Cupidon si-a scos sagetile si de data asta a tras cu o mie deodata ca sa se asigure ca ii iese. Este un baiat extraordinar care a intrat pur si simplu in viata mea si a dat-o peste cap. Nici nu stiu cum sa descriu. Nu pot sa mi-l scot din cap. Se intampla din nou si minunea mare este ca he's a good guy, no more bad boys for me! Odata cu el, mi-a revenit si inspiratia pe care am cautat-o toata vara. Mi-a fost dor sa ma simt asa. Sper sa iasa bine de data asta. Nu am de gand sa dau mai multe detalii, deoarece simt ca daca o sa mai spun ceva, toata fericirea mea o sa dispara treptat. Oarecum pot spune ca blogul asta este in acelasi timp si salvarea, dar si blestemul meu.
Si uite inca o tipa obsedata de melodia asta, doar ca eu am motivele mele. Imi aduce aminte de...
PS: You don't deserve any more words from me. Life goes on, so hurry and jump on the boat. I don't want to see you ever again, because I know that if I do, it'll be the end of me.
