Cand am pus titlul poate m-am gandit la ceva legat de dragoste, dar nu despre asta vreau sa scriu. Probabil undeva prin postul asta tot o sa ajung la punctul in care o sa scriu si despre "love" si imi cer de la inceput scuze celor care citesc ca nu ma pot abtine de la a scrie despre iubire.
Adevarul este ca m-am decis sa postez pentru ca ma simteam pierduta, singura si emotionata. De vineri ma gandesc numai la concursul sportiv ce va avea loc miercuri. Am emotii ca un copil mic in prima lui zi de scoala. Ma gandesc la ce se va intampla si cum desigur eu sunt o pesimista cu imaginatia bogata, imi vin in minte numai situatiile penibile in care m-as putea afla. M-am indragostit de basket si vreau sa ajung sa joc cat mai bine. Nu stiu ce m-a atras la acest sport, dar pur si simplu acum daca stau o pauza fara sa joc basket, deja simt ca mor.
In ultimul timp de asemenea, visez. Pur si simplu stau pana tarziu si ma uit la tavanul alb si visez cu ochii deschisi, ma gandesc la povesti care incep cu "what if...". Ma intreb de ce nu m-am nascut in Coreea. Vreau sa traiesc acolo. Ma intreb de ce e atat de greu sa ajung unde vreau sau sa fac ceea ce vreau. Ma uit in fiecare zi la filme coreene si ascult kpop. Vreau sa fiu si eu acolo unde sunt ei. Vreau si eu sa-i cunosc, sa vad cum sunt cu adevarat, sa stiu cum gandesc. La una din orele de engleza de curand am repetat "I wish/If clauses" si majoritatea au spus "I wish I could fly". Sunt oare singura care nu-si doreste asa ceva? Sunt singura care isi doreste ceva mai bun pentru prieteni, pentru familie, pentru el...? Nu imi place ca in generala am fost considerata o ciudata si am fost numita in toate felurile. Nu pot sa-i iert chiar atat de usor pe cei care au facut asta, desi le sunt oarecum recunoscatoare. Ei m-au antrenat ca acum sa nu ma las doborata de toate cuvintele prostesti, care sunt aruncate ca sageti otravite spre mine, cu o viteza naucitoare.
Stiam ca de la basket o s-o dau in altele si daca tot am facut-o macar sa continui. Nu stiu de ce de fiecare data cand ma apuc sa scriu pe blog incep sa plang. Aici nu scriu doar simple cuvinte, pun bucatele din sufletul meu si sper ca macar aici sa fie in siguranta. Si acum urmeaza ceva ce este deja cunoscut: inca il plac. A fost o perioada frumoasa cand nu mai simteam nimic si ma uitam dupa altii, dar a trecut...repede si am luat-o de la capat. Il vad si simt cum ma topesc si cum imi bate inima tare si mi se opreste respiratia. Probabil de asta am eu atatea emotii pentru concurs. Eh, o sa vedem ce mai imi rezerva destinul. Pana ma strecor eu sa-i fur planurile (si sa scriu un nou fic cu JaeMin ^^) va las in compania lor :
PS: melodia asta o ador si as vrea si eu intr-o zi un baiat care sa mi-o dedice si caruia sa-i pese cu adevarat <3 de asta ador kpop singers <3 they make me smile everytime <3
