Un nou inceput.

     Si uite-ma iar cum scriu si scriu fara oprire. S-au intamplat iarasi o multitudine de lucruri si nici nu stiu cu ce sa incep: cu dragostea, cu familia, cu scoala, cu felul in care ma simt. O sa le iau in ordine, de la cele mai usoare, la cele mai grele.

     In primul rand, cu parintii am o relatie mai apropiata ca oricand. Ma inteleg foarte bine cu ei si simt ca este reciproc sentimentul. Nu mai am secrete fata de ei si nu am ce sa le reprosez. M-au inteles si cand a venit vorba de ultimul viciu al meu: tigarile. Ma simt bine ca mi-au lasat libertatea de a alege si a-mi face singura alegerile in viata, pana la urma, am si eu 18 ani acum, in sfarsit. Din nefericire, n-au fost singurii care au aflat. Dintr-un accident, din lipsa mea de atentie probabil, a aflat si bunicul meu care nu a primit vestea cu aceeasi intelegere parinteasca si a inceput sa-mi zica chestii si sa-mi interzica. M-a pus sa arunc pachetul pe care-l aveam, dar spre norocul meu, nu a si verificat cand am facut-o. Mi-a spus sa nu se mai repete, ca face rau la sanatate, costa bani si mai stiu eu ce. Ma intreb daca aceleasi lucruri le-a zis si tatalui si matusii mele cand s-au apucat de fumat si el a aflat. Mdaa, nu cred. Sper doar sa pot sa le spun alor mei ca el stie, inainte sa-i vina vreo idee nebuneasca si s-o faca el. Vreau sa fie pregatiti si sa stie cum sa reactioneze, doar ca probabil mama o sa ma omoare si o sa ma dea cu capul de toti peretii ca l-am lasat sa afle. Nici nu stiu cum si-a dat seama. Al naibi nas de fost fumator.

     In al doilea rand, ma simt excelent si sunt fericita cu adevarat. Nu-mi lipseste nimic si am realizat si unele lucruri mai importante. Dupa ziua mea, mi-am dat seama ca o prietenie adevarata e indestructibila si ca atunci cand tii la cineva, tinzi sa le ierti greselile mai repede, oricat de grave ar fi. Cu cat inaintez in viata, cu cat cresc, experimentez si realizez cata dreptate aveau unii in spusele lor si incep sa filosofez si sa ma gandesc din nou la ce e bine si ce e rau. Fac diverse alegeri si devin din ce in ce mai importante. Cu facultatea am rezolvat-o partial, caci stiu unde vreau sa dau, acum mai trebuie sa si intru.

     Si acum vine al treilea lucru si cel mai important si cel mai greu. A dat dragostea peste mine...din nou. Cupidon si-a scos sagetile si de data asta a tras cu o mie deodata ca sa se asigure ca ii iese. Este un baiat extraordinar care a intrat pur si simplu in viata mea si a dat-o peste cap. Nici nu stiu cum sa descriu. Nu pot sa mi-l scot din cap. Se intampla din nou si minunea mare este ca he's a good guy, no more bad boys for me! Odata cu el, mi-a revenit si inspiratia pe care am cautat-o toata vara. Mi-a fost dor sa ma simt asa. Sper sa iasa bine de data asta. Nu am de gand sa dau mai multe detalii, deoarece simt ca daca o sa mai spun ceva, toata fericirea mea o sa dispara treptat. Oarecum pot spune ca blogul asta este in acelasi timp si salvarea, dar si blestemul meu.

 

 

 

     Si uite inca o tipa obsedata de melodia asta, doar ca eu am motivele mele. Imi aduce aminte de...

 

PS: You don't deserve any more words from me. Life goes on, so hurry and jump on the boat. I don't want to see you ever again, because I know that if I do, it'll be the end of me. 

 

Imperfect cu tine.

      Am inceput azi sa recitesc vechi postari. Sunt plictisita, n-am somn, dar am nervi, imi vine sa arunc cu toate chestiile din camera pe-aici, imi vine sa m-arunc eu pe geam, imi vine pur si simplu sa scriu. In ultimul timp n-am facut mai nimic. La liceu am facut varza catalogul ala, iar media mea s-a dus pe apa sambetei. Tot am media peste 9, dar acum nu pe atat de mare pe cat era anul trecut. Nu prea mai imi pasa. Nu prea mai vreau nimic. M-am saturat de toate discutiile astea despre ce-am de gand sa fac in viata, despre note, despre scoala. Mai da-o dracu'!

     Imi vine sa-mi iau lumea-n cap si sa ma duc departe. Am terminat-o cu toate chestiile la liceu, dar se pare ca tot n-am voie sa ma joc linistita pe calculator. Alor mei li se pare incredibil de revoltator faptul ca stau pana la 12-1 noaptea pe LoL, de la 8-9 seara. Wow! Este chiar o mare problema, n-am ce spune. Ar trebui sa fiu un copil cuminte care freaca menta toata ziua si recapituleaza ce-a facut in anul respectiv, eventual se gandeste si la ce facultate vrea sa dea. Nu ma intereseaza niciunul din subiectele astea. Incerc sa ma bucur de perioada asta cat pot de mult. De la anul nu prea o sa mai am sanse sa ma joc pe calculator sau sa ies prin cluburi sau chiar sa respir, asa ca ai mei ar trebui sa ia o mare pauza de la chestia asta cu batutul la cap, pentru ca oricum nu merge. Mai sunt, naiba, 2 saptamani de scoala, din care numai in una e posibil sa mai facem ceva, dar cum eu am notele necesare la toate materiile o sa stau degeaba si o sa ma uit pe peretii. Ei inca cred ca e ca pe vremea lui dracului-stie-cine, cand se puneau note pe cat are debitul cascada Niagara. Hello?! Wake up! It's not the 20th century anymore!

     In rest...supravietuiesc. Acum mai nou sunt trei (Bit Defender, Seth and one unimportant guy from another world, the one I used to live in), dar sunt cea mai mica problema a mea in momentul de fata. Sunt deprimata ca mi-a disparut muza. Pur si simplu nu mai pot sa scriu nimic! Proza, poezie, fragmente...Absolut nimic! Ma deranjeaza asta si incerc sa-mi regasesc inspiratia. Lucrurile care odata ma faceau sa scriu cateva pagini bune, ore intregi, acum nu-mi ofera nici macar o idee. Si toate ideile pe care le-aveam sunt mancate de rabdarea mea. Incerc sa scriu ceva, apare un mic paragraf nesatisfacator care dispare la fel de repede pe cat a aparut. Asta e! Va trebui sa rezist cumva. Macar mai am muzica...

 

 

PS: As vrea eu sa fie asa, dar se pare ca tu nu ma lasi sa scap, nu ma lasi sa fac nimic. Si tot nu stiu cat de bine ar fi fara tine. Fac ce fac si tot ma reintorc la tine. Cred ca lucrul asta ma deprima cel mai mult: muza mea a reaparut, dar acum sunt prea confuza ca sa vad asta.



Intrebari fara raspuns.

     Am crezut ca ma pot decide, dar n-am rezolvat nimic. Probabil simt ceva sau a ramas doar impresia. Am fost indusa in eroare. Nu stiu ce sa zic. Ma deranjeaza sa-l vad. A ajuns sa  ma enerveze prezenta lui si poate din simplul motiv sa nu-mi pot da seama ce se-ntampla cu mine. Altii se-astepta de la lucruri de la mine, dar n-am de gand sa fac nimic. N-am nevoie de inca o relatie. As deveni si mai confuza decat sunt acum. Ma simt de parca as fi pe un munte, inconjurata de ceata si aerul rece. De fapt e doar terasa mea, locul meu de odihna si fumul...e de la altceva. Poate creierul meu incins sau inima mea carbonizata. Sau ambele...

     Prietena mea e in camera si doarme. E aproape doua si pentru un moment ma luase somnul, dar cred ca ma plictisisem de joc. Nu cred ca e prea bine sa joc Might & Magic vreo zece ore in continuu, dar ma calmeaza si-mi ia gandul de la altele. Ma concentrez si nu mai sunt atenta la ceea ce se-ntampla in jurul meu, ma gandesc doar la cum sa termin misiunile, sa avansez si altele (sa omor creaturi si sa-mi imaginez ca sunt persoane reale. Ajuta.).

     Si acum ca sunt singura, as vrea sa fie si el aici. Poate asta ar clarifica lucrurile si in cel mai rau caz, le-ar incurca si mai tare sau le-ar rezolva de tot. E intuneric si iar e doar lumina laptopului si mintea mea plina de idei legate de el. Bit Defender chiar nu se lasa usor. Uneori as vrea pur si simplu sa traiesc intr-una din realitatile create in mintea mea. Ar fi mult mai usor, dar asta-i viata. Sunt fericita si destul de multumita, dar nu complet. O sa se ajunga si in momentul in care o sa am aproape tot ce mi-am dorit si n-o sa mai simt nevoia sa-mi bat capul cu atatea probleme, dar se pare ca momentul ala e in viitorul indepartat. 

PS: I'm smiling when you cross my way, but I think that's because I don't feel anything. My heart is kinda beating for someone else. Now I believe it would be easier if it was still you. I was already used to everything, but someone just had to mess things up. Maybe it was me. Maybe it was you. But sometimes I really think it was just him. 

Completare.

     Se pare ca totusi n-am analizat destul si nu m-am gandit chiar la toate momentele intamplate saptamana asta. Chiar daca unele n-au fost, in special, derutante, mi-au afectat starea putin mai mult decat ar fi trebuit. Eu ma tot gandisem inainte la cele care s-au lasat cu schimbari de pareri si ganduri amestecate, dar nu ma gandisem si la cele care m-au aprins putin. De astea uitasem, pentru ca eram prea concentrata pe gandurile despre lipsa sentimentelor si scaparea asta de dragoste, dar poate n-am scapat complet. 

     Probabil postarea asta o anuleaza complet sau poate doar partial pe cea precedenta, dar la mine mereu starile si cuvintele se schimba de la un minut la altul si cred ca ma caracterizeaza parerile contradictorii legate de mine insumi. Zilele astea cat l-am vazut pe Bit Defender, I was kinda playful and he played along. Chiar daca eram in grupuri diferite, eu ii zambeam si intorceam capul si observam ca inca se uita la mine si cand ma uitam iar la el, scotea limba la mine si zambeam amandoi si tot asa. I like it this way si incep serios sa ma gandesc daca nu este mai bine sa-l continui sa incerc sa fiu just a friend cu el, dar din nou imi vine in minte ce mi-a sormea si o citez cu exactitate: "Atata timp cat exista atractie/tensiune sexuala intre doua persoane, nu pot fi doar amici.". Si iar mi se da peste cap lumea, dar o sa am grija pana maine sa o intorc inapoi si sa-mi dau seama daca mai exista ceva acolo sau nu. De data asta o sa reusesc! 

PS: Ai disparut si tu ca Elodia. Ia vezi cum te-torci din morti, altfel profesorii o sa treaca degeaba absentele in catalog unui elev care nu mai este. Si situatia se-aseamana cu a mea...

Maine o sa-mi treaca!

     Si uite cum trece timpul si primavara a venit deja. Afara vantul bate cu putere si uneori am impresia ca o sa smulga acoperisul casei si o sa-l duca departe. Macar daca tot il ia, sa-mi ia si mie gandurile si tot ce simt si sa ma lase fara nimic. De vreo doua zile, la liceu, stau singura-n banca si am avut timp sa ma gandesc, sa analizez si sa realizez destul in legatura cu mine si cu sentimentele mele. Nu stiu daca in momentul asta mai imi place cineva, daca mai sunt indragostita. Tind sa cred ca nu mai e nimic. Bataile inimii mele au revenit la normal, visele mele au incetat sa mai fie despre persoane reale, zambetul este mereu prezent si nu mai are nicio legatura cu anumiti baieti, nevoia de a-i vedea a disparut si atractia sexuala n-o mai simt atat de puternica ca la inceput. 

     Poate inca a ramas sentimentul de "Ah, il vreau pe respectivul.", dar nu prea mai imi vine sa zic "Ah, imi place de el.". As zice ca are legatura cu lipsa de contact, dar toata saptamana i-am vazut si am stat cu ei (cu unul, nu chiar toata saptamana, din moment ce a fost mai mult absent decat prezent la liceu). Ce-i drept, de ce sa mint? In toate zilele astea cinci care-au trecut, doar ieri am avut un moment in care pot spune ca am dat peste anumite dileme. Bit Defender a venit prea aproape de mine, ca sa se uite la accesoriul de la gatul meu, un ceas ce trecea pana dincolo de sani, datorita lantului lung de care era prins. Am simtit de doua ori mai puternice bataile inimii decat in cazurile normale si pentru un moment m-am pierdut, dar cum s-a indepartat, am revenit la normal, dupa cateva secunde. 

     Aia ar fi singura problema, dar in rest totul e aproape bine, pentru ca inca o chestie de care ma mai lovesc sunt discutiile legate de el si prietena lui. Cand se-ncepe acest subiect de discutie, incep sa ma uit in alta parte si parca n-as vrea s-aud cat de bine le merge si ca este fericit. Cred ca sunt putin geloasa, dar asta poate fi si din cauza faptului ca am dat de prea multe cupluri si eu sunt singura de ceva timp si vad ca altii au relatii de durata si eu inca n-am gasit persoana potrivita. Poate am gasit-o si chiar daca am facut-o, este luata. 

PS: Where are you? I can't see you through all this smoke. 

Best Friend vs. Boyfriend.

     I have a serious problem and I don't even know what to do. Iar am gandit prea mult, m-am dus prea departe si am depasit unele limite, ce nu se cereau a fi depasite. Am facut o tampenie ireparabila si acum trebuie sa suport consecintele, ca de obicei. 

     Ma-ntrebam astazi, cand stateam in pat, incercand sa nu adorm, ce ar fi mai bine sa aleg: sa am un prieten foarte bun pentru o perioada mai lunga sau prieten de ocazie, cu care sa am cateva intalniri si in maxim cateva luni sa fie posibil sa se termine tot? Nici macar nu stiu ce s-aleg. Nici macar nu cred ca e alegerea mea de facut, dar ma scoate din sarite, pentru ca iar sunt impartita in doua si din cauza asta mi se strica toate planurile. 

     He seems like he would be awsome as a best friend, but as a boyfriend too. If I'm with him, it can last a few months or even a few days and I don't know if I can get back after that to our present relationship, almost friendship. But if we're just friends and I let myself be sisterzoned, it can last longer I guess and I like it too, because he's funny and crazy and he is best friend with my best friend, sooo...I'm a mess. It's a chaos in my mind. And I don't even know why I'm writing this in English, but I just felt like it.

     Si vreau sa scriu, sa termin ceva ce-am inceput, dar problema asta ma consuma si parca nu ma lasa sa traiesc. E clar: cand m-apuca, nu ma las pana nu termin ce-am inceput. Macar de-ar fi asa mereu si cand trebuie. Numai cand vine vorba de prostii sunt in stare sa-mi bat capul. Asa a fost mereu. Numai sa invat la biologie nu-mi vine acum si mai am si vreo zece pagini, dar nu-mi vine sa cedez. Vreau sa stiu raspunsul si incep acum chiar sa ma enervez din cauza faptului ca sunt atat de curioasa si in momente d-astea atat de nerabdatoare sa aflu. A-nceput sa ma doara si capul, probabil de la cat m-am gandit. Ar trebui sa iau o pauza. 

     Ca sa-mi mai iau gandul de la restul, mai vorbesc si de altele. Am racit iar. Imi vine sa stranut incontinuu si ma doare gatul si uneori mi-e cald, alteori mi-e frig si iar devin hipersensibila. Iar imi vine sa plang de la cea mai mica chestie si sa urlu fara motiv la cei din jurul meu sau sa tac si sa stau emo intr-un colt ascuns de ochii lumii. Incerc sa ma tratez cu pastile, dar sa vedem ce iese acum.

     5 minutes later: M-am ridicat din pat si am inceput sa ma plang de una si de alta si sa comentez si imi auzeam vocea ragusita si mai-mai ca-mi venea sa plang. Discutam cu vara-mea despre situatia mea cu Bit Defender si incep sa cred ca toate problemele astea existentiale pe care le dezbat sunt din cauza racelii. De obicei nu sunt asa, dar cand racesc, tind sa acord o mai mare atentie starii mele psihice si nu e bine deloc. I need a break!  

PS: I saw you landing on that car today. It was awesome! I loved it, but I don't think the owner liked it as much as I did. 

Aproape de perfectiune.

     Astazi ziua mea a dat spre perfectiune. M-am simtit atat de bine in pielea mea si am putut sa merg pe strada zambind. Sunt iar pe terasa. A redevenit locul meu de meditatie. Cerul este plin de stele si de nori. Imi place. Simt o caldura neobisnuita venind dinspre el, de parca cineva atotputernic incearca sa-mi transmita un mesaj. Probabil este doar paranoia mea. Probabil ca nu. 

     E atat de frumos. Stau pe intuneric si intr-un colt e vara-mea care ma priveste atent, cu interes. Asteapta sa zic sau sa fac ceva, dar eu doar scriu. E frig afara si din cauza geamului deschis, aceleasi senzatii le simt si eu pe sira spinarii. Tremur toata, dar nu-mi vine sa ma misc de-aici. Stau pe gresia rece cu laptop-ul in brate si cu muzica, asa, in surdina. Mi-e dor de el, dar mai ales de ei. Nu mai simt aproape nimic pentru Seth, dar tot zambesc cand il vad. Il consider o amintire placuta, cineva care a contribuit la maturizarea mea. Intr-un fel, mi-e dor de senzatiile pe care le-aveam cand treceam pe langa el. Au disparut. S-au evaporat. Nu mai e aproape nimic. Mai sunt doar gandurile mele si obisnuita de a-l privi. Atat.

     Pe de alta parte, Bit Defender ma intriga din ce in ce mai mult. Ma intereseaza, dar nu cred ca in mod special. Poate daca ar pune mana pe mine sau mi-ar zambi, ar fi altceva, dar pentru moment e doar un gol care cere sa fie umplut. Vreau sa fiu cu el, dar incep sa ma gandesc ca nici eu nu cred ceea ce spun uneori. Probabil cautam doar o cale de scapare, dar m-am prins singura-n plasa. Acum il vreau. Imi place. Nu trebuia sa ma apropii chiar atat de mult. A devenit periculos si ma cam joc cu inima si mintea mea. E ok. N-am ce zice. O sa platesc la momentul potrivit, dar acum n-am cu ce. Nici pe el nu-l am, ce sa mai zic de altele. 

     Nu credeam ca cineva i-ar putea lua locul lui Seth, pana a aparut Bit Defender. Nu stiu ce este, nu stiu sa explic ceea ce simt, dar din nou, nu tot ce este inexplicabil e dragoste. Inca simt atractia aia. Inca ma topesc si ard toata cand il vad. Oare stelele ce mi-ar raspunde daca le-as intreba? Ma tratez cu melodii de dragoste, desi nu prea as avea ce. Probabil doar starea asta de "vreau sa-l vad, vreau sa-l ating, vreau sa-l am aici". E ciudat, dar asa era si cu Seth la-nceput. Pot spune ca n-am nimic altceva de facut, decat s-astept. Imi bate inima tare cand il vad. Imi tremura picioarele. Am un gol inauntrul meu, care poate fi umplut complet doar de el. Poate si de altul, dar nu ar fi la fel. Nu ar fi...

PS: You were sweet today. Thanks for the spot. Sorry I didn't give you what you desired, but get used to it. You can't always have what you want.

Inger dat cu imprumut...

     A venit vremea frumoasa si nu doar afara, dar si in viata mea. Totul merge bine si eu ma simt bine. Sunt fericita cu adevarat. Nu total, dar sunt. Dupa o lunga perioada de timp am ajuns in sfarsit sa apreciez tot ceea ce am si sa-i apreciez pe cei din jurul meu, chiar daca poate n-o arat. Simt schimbarea. Simt ca eu m-am schimbat. Am reinviat. Mi-am gasit un nou loc de relaxare. Terasa a ajuns sa fie paradisul meu. Geamul este deschis, iar eu stau pe jos pe o multime de haine si ma uit afara, la cer si simt aerul rece. Sunt multumita de tot. 

     Nu ma mai doare nimic, poate doar spatele, tinand cont ca stau rezemata de suprafata tare a mesei de biliard. Nu e o pozitie foarte comfortabila, dar asta e. Conteaza ca am laptop-ul in brate si ca pot scrie si in acelasi timp pot rade de copii de pe strada care urla, se joaca, se cearta si-mi aduc aminte de cum era cand ieseam si eu cu prietenii mei din zona in care am stat acum multi ani. 

     Vreau sa dau drumul la muzica, dar am o lene. Deja nu mai imi vine sa vorbesc de sentimente sau alte lucruri de genul. Imi vine sa scriu pur si simplu si sa vorbesc despre chestii plictisitoare si neimportante. Ca de exemplu, azi am facut curat prin casa si din cand in cand luam cate-o pauza ca sa ma joc cu Sasha, cainele meu, un Golden Retriever de 5 luni si ceva. E asa de dulce si energic. Nu sta locului o secunda. Daca ma aplec incepe sa sara in jurul meu si azi chiar m-a muscat de nas de doua ori. Il iubesc si-mi face ziua mai buna de fiecare data. Sufletelul meu. 

     Este incredibil cum cainii te pot iubi neconditionat. Sunt cele mai speciale fiinte de pe pamantul asta. Mi-e dor de Nero. Pentru mine, el a fost un inger venit din ceruri, trimis de o zeitate atotputernica. A murit toamna asta. Avea 10 ani si ma bucur ca acei 10 ani am putut sa-i petrec alaturi de el. L-am iubit mult si inca il iubesc. De fiecare data cand ma gandesc la el, imi vin in minte toate momentele placute. Cand stateam pe scara si nu faceam nimic si pur si simplu venea la mine si astepta sa-l bag in seama. Statea tacut in fata mea si ma privea cu ochii aia mari si blanzi. Lupul meu imblanzit. Si cand intindeam mana, se apropia si ma lingea incet si daca mai scoteam si cate un biscuite sau ceva de mancare, dadea din coada si lua atent din mana mea orice ii dadeam. Cand alergam prin curte si ma trantea pe mormanul de pietris si imi tragea incet cu dintii elasticul din parul meu si apoi o lua la fuga si eu dupa el, inconjurand de cateva ori Dacia lui tata, alergand in jurul mamei care cara galeti cu apa pentru gaini si din cand in cand mai tipa la mine amenintand ca o sa-mi faca ceva daca se-mpiedica si cade sau se uda. Si eu cu Nero continuam sa ne jucam, nepasandu-ne de nimic.

     Si-mi aduc aminte ultimele lui zile, cand chiar si-asa bolnav, tot cauta atentia noastra si cand ne vedea, incerca sa vina spre noi, dar boala nu-l lasa si-l dobora la pamant si mie-mi venea sa plang. Si inca se uita la mine cu ochii aia mari, imbatraniti de vreme, dar la fel de blanzi. Si mi se strangea sufletul si inima, presimtind ceea ce se-apropia, dar speram sa nu fie adevarat. Doream in momentul ala, sa nu fi citit atatea date despre bolile cainilor si despre comportamentul lor cand se-apropie sfarsitul. Dar citisem. Si stiam. Si chiar daca n-as fi stiut, tot mi-ar fi plans sufletul, vazandu-l cum suferea. Sper ca acum e intr-un loc mai bun si daca este, stiu ca inca vegheaza asupra mea. Stiu ca m-asteapta sa mai alerg o data cu el, sa-i mai arunc o data rulmentul de la masina pe care i-l furase lui tata si cu care-i placea sa se joace. Puiul meu. Sufletul meu.

     Si ziceam ca n-o sa vorbesc despre sentimente si despre chestii legate de asta, dar nu m-am putut abtine. Mi-am adus aminte de el si de ce faceam noi impreuna. Te iubesc, Nero, ingerul meu imprumutat si pe care-a trebuit sa-l trimit inapoi prea devreme. Stiu ca daca l-ai fi cunoscut pe Sasha, ti-ar fi placut, asa cum ti-a placut si Hunter. L-ai fi adoptat si pe el. Ai fi avut grija si de el, cum ai avut de mine. Suflet bun, cum nu cred c-am sa mai intalnesc vreodata.

PS: Chiar daca n-ai legatura cu asta, tot trebuie sa-ti spun ceva, un mesaj urgent, banuiesc. I'm forgetting you. A-nceput sa nu-mi mai pese si doar stii vorba aia: daca iubesti doua persoane in acelasi timp, alege-o pe-a doua; daca ai fi iubit-o cu adevarat pe prima, nu te-ai fi indragostit niciodata de a doua. Si poate n-o sa ma mai intorc la tine. Si poate o s-o fac. Nu stiu ce va fi pe viitor. Stiu doar ca in prezent, nu te mai plac. 

Doar eu, tu si un al doilea.

     Azi, o colega mi-a zis sa fac cu ea un pariu legat de Seth. Nu vreau. Nu pot. Tin prea mult la el si n-as fi in stare sa ma joc cu sentimentele mele. Inima iar imi bate nebuneste in piept cand il vad si simt ca mor cate putin cu fiecare zi. As face orice imi sta in putere sa fiu cu el sau macar aproape de el. Vreau sa-i fie bine, dar ar trebui sa fiu si putin egoista, chiar daca nu-mi sta in fire. Vreau sa-mi fie si mie bine. E chiar atat de imposibil ceea ce cer?

     Nu stiu cum m-as simti daca as sti ca el citeste aceste randuri si ajung din nou sa discut despre aceasta problema. Dintr-a 9-a, numai despre el am vorbit pe acest blog (si despre alte "abateri") si nu stiu daca as putea renunta la acest obicei. Ma eliberez, ma simt mai bine, simt ca inteleg aproape totul si intr-un mod ciudat ma simt mai aproape de el. As vrea sa pot sa vorbesc si despre altii cum vorbesc despre el, dar nu se-ntampla. E unic pentru mine pentru moment. Nu stiu daca va fi si pe viitor, nu stiu cat si nu stiu cati inteleg asta. 

     De acu ceva timp, am trei rani pe mana dreapta. Azi am dat cu palma peste ele ca si cum as sterge o pata si coaja de la una a cazut, distrugand "triunghiul bermudelor". Au ramas numai doua care tot nu vor sa se vindece. Pot foarte bine sa le asociez celor doi din inima mea care au facut rani ce nu se vindeca nici ele. Stiu ca daca l-as avea pe Bit Defender, probabil n-ar fi satisfactia, fericirea atat de mare pe cat ar fi aceea daca as fi cu Seth. De Bit Defender sunt atrasa si nu stiu sentimentul e ciudat si nu pot sa mai ascult anumite melodii sau sa fac anumite lucruri si stiu ca e doar inceputul. Seth...Cu el e altceva. El imi are aproape toata inima (pentru ca nu stiu daca si Bit Defender se afla acolo) si toata fiinta mea. Numai simplul fapt ca e prin preajma mea, ma topeste. Si cand se uita la mine, mor. E special.

     Nu stiu ce sa mai fac. Daca as ajunge sa fiu cu Bit Defender, inca m-as mai gandi la Seth sau poate n-as face-o. In schimb, stiu ca daca as fi cu Seth, nu mi-ar mai trebui nimeni altcineva. E doar el. De trei ani, e numai el. 

PS: Esti gandul meu bun cand ma ascund in fum si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum...I still like you, love you, care about you. I don't want you to go away. Hurt, broken, torn apart. I'm all yours.

Atingeri. Lacrimi. Atractii.

      Am ajuns rau. Starea mea nu s-a schimbat in bine, s-a inrautatit. N-am leac si nici nu stiu daca vreau. Nu mai stiu nimic. Azi am plans la liceu si nu prea puteam sa ma opresc. Am avut doar muzica si pixul si n-am simtit nevoia sa "lucrez" cu altceva. I-am vazut pe amandoi si nu mai stiam in ce directie sa ma uit, cum sa ma impart. Cum am ajuns acasa m-a luat somnul. Am jucat de una singura biliard si ping pong si dupa m-am pus in pat. Incercam sa ma uit pe facebook si mi se inchideau ochii, asa ca am pus laptopul langa pat, m-am intors pe-o parte si m-am culcat. 

     Cand m-am trezit m-am plimbat prin casa fara un motiv anume si am ajuns iar inchisa la mine-n camera cu muzica la maxim in casti. Am incercat. Am ascultat cateva melodii care-mi amintesc de ei, care au legatura cu ei. Simt atingerile, daca inchid ochii ii vad. Tot corpul imi vibreaza, ia foc si se topeste. Apoi e din nou rece si simt ca niste mangaieri ale unui fulg, maini fierbinti cum se plimba pe abdomenul meu si apoi se opresc cand sting muzica. Daca o aprind, apar din nou. Si tot asa pana imi ies din minti. Si nu mai stiu ce sa fac. Si scriu, si scriu, si scriu pana epuizez toate foile. Si plang, si plang, si plang pana raman si fara lacrimi si am obrajii umezi si ma ustura ochii si imi tremura buzele si mainile si vad in ceata. Apoi, e doar liniste si intuneric. Sunt doar eu si patul meu si o patura rece si mi-e dor si as vrea multe, dar niciuna din dorintele mele n-o sa se intample. M-am obisnuit cu ideea. S-au pierdut atatea, ce mai conteaza doua, trei? 

     Simt cum totul ma ucide incet si simt cum iau foc pe dinauntru si cand ii vad, inima imi bate tare din nou si nu vreau. Nu-i corect. Vreau sa am de ales. M-am saturat sa aleaga altii pentru mine. Vreau sa...

     Melodia asta imi aminteste de unul din ei. Si senzatiile fantasmice au aparut prima data cand o ascultam. N-o sa cedez, oricum. Am de gand sa lupt pana la capat. Cu durere, fara durere, nu vreau sa ridic steagul alb. O sa-i fac pe ei sa-l ridice. O sa rezist cu tot cu lacrimi si chiar daca ma inec in ele, o sa invat sa inot.

PS: Yes, you're still in there, but you're on the second place right now. Get used to it, because you might be staying there for a while. 

Du-te dracu de aici. Nu vreau sa m-ajuti.

     De ce toata lumea are impresia ca nu pot sa fac nimic singura? De ce toata lumea are impresia ca am nevoie de ajutor? Nu sunt handicapata. Nu sunt proasta. Ce pula mea vor toti de la mine, de la viata mea? Ma simt de parca as fi controlata cand toti sar sa ma ajute cand nici macar nu le cer ajutorul. Imi vine sa daram peretii din jurul meu, sa sparg geamul, sa tai, sa curga sange. Imi vine sa dau cu pumnul in piatra pana imi distrug oasele si nu mai simt nimic decat durere. M-am saturat de ei, de toti. Nu mai vreau pe nimeni in viata mea. Sunt cuvinte scrise la nervi, controlata de draci si probabil maine voi crede altceva. Sau cel mai probabil va fi la fel, pentru ca daca mai vine si o persoana sa-mi ofere ajutor, jur ca-l dau dracu si il trimit in mortii masii. 

     M-am saturat sa nu fiu luata in serios. Toata lumea se comporta de parca stie ce vreau, dar nu stiu nimic. Nici macar nu le spun adevarul tot timpul. Nici macar nu stiu ce simt pentru Seth acum. Nu stiu nimic. Nu stiu cum sunt starile astea de cacat pentru mine. Au impresia ba ca totul e perfect si roz si normal si ca doar dramatizez, ba ca sunt eu nebuna si ca Seth o sa fie pentru totdeauna acolo si mai stiu eu ce aberatii. Eu stiu cel mai bine ce se-ntampla cu mine in momentul asta, doar ca nu vreau sa spun. Nu vreau sa stie nimeni ce simt, pentru cine simt, ce vreau, cu cine vreau, cum vreau si toate chestiile de genul. Nimeni nu stie pentru ca de fiecare data am bagat o alta minciuna, poate partial adevarata. Sunt problemele mele si nu vreau sa se bage toata lumea in ele, sa vorbeasca toata lumea despre ele si sa incerce sa le rezolve de parca ar fi examene la matematica si romana. Nu mai imi transformati viata mea intr-un joc de Sims 2! Aveti calculatoare, for fucks' sake! 

     Si uite ca e prima oara cand injur pe blog si injur cum trebuie si nu-mi place, dar ma simt ca dracu oricum. Ce mai conteaza un motiv in plus? Ma simt excelent, dar in acelasi timp groaznic. Intr-un fel imi plac starile contradictorii, desi ma si sperie un pic cum trec de la una la alta. Ba sunt fericita, ba vreau sa lovesc pe cineva, ba sunt trista si plang, ba sunt calma si tot asa. Si iar ma linistesc pentru cateva minute si ma duc cu gandul la ei. Si iar imi vine sa dau frau liber lacrimilor. Sensibilitatea asta...

     "Esti bine? Ce-ai patit?" - "N-am nimic." - "Hai, ma, ca iti vine sa plangi. Cum sa nu ai nimic?". Daca am spus ca nu am nimic inseamna ca nu vreau sa intrebi mai departe. Da, imi vine sa plang, asta tot nu inseamna ca vreau sa stii ce am. Nu vreau sa vorbesc despre starile mele cu oricine. Este o singura persoana cu care vreau sa le-mpartasesc si nu este persoana pe care ma asteptam s-o aleg, dar as vrea sa am ocazia sa fiu singura cu persoana aceea ca sa pot sa-i vorbesc, fara sa ne deranjeze nimeni. That person seems to be the right person with whom I can talk about this. Si am nevoie de cineva care sa nu se duca cu vorba la altii. Vreau ca ceea ce discutam sa ramana doar intre noi si sunt putini care au aceasta calitate.

     Imi vine iar sa scriu poezii si azi chiar ma gandeam sa scriu ceva pozitiv, dar mi s-a luat repede. Raman la negativisme. Deja am vreo doua strofe scrise pe o foaie, trebuie doar sa termin ce-am inceput. Macar cand vine vorba de poezii sa o fac, in alte domenii, nu-mi iese. Vreau sa dorm. Mi-e somn. Sunt obosita. Ma doare capul si plang iar. Muzica pe care o ascult nu ajuta nici ea prea mult. Ma omoara. Ma omoara incet totul. 

PS: Seth? Who is Seth? Bit Defender? Kaspersky? I don't know any of them. I've stopped caring. My heart is not beating anymore. It is finally completely broken and I'm out of ducktape. 

Dor, doar eu si doare.

     Stare ireala. Stare de cacat. Stare ciudata. Stare inexplicabila. Starea mea. Ma simt ingrozitor, dar in acelasi timp bine. Imi vine sa plang si nu pot. Pentru prima oara dupa atata timp lacrimile nu vor sa curga. Senzatia este clar acolo, dar nicio picatura nu curge. Sunt speriata. Mi-e frica. Stau pe intuneric cu castile in urechi si ascult aceeasi melodie pe repeat. 

     Nu suport sa nu stiu ce se-ntampla cu mine. Ma comport diferit fata de alte dati. De fiecare data cand sunt treaza si e seara, stau cu o lumina aprinsa, ca e tv-ul, ca e lampa, ca e becul de la lustra, nu conteaza, e lumina, dar acum stau pe intuneric complet. Imi vine sa plang, respir greu, nu mi-e nici frig, nici cald si simt o sezatie neobisnuita la inima. De parca ar vrea sa bata mai tare, dar nu poate. Ma gandesc la toti trei. Ma gandesc ce sa fac. Ma omor cu gandul. Ma omoara si faptul ca nu se schimba nimic cand pronunt in minte numele fiecaruia, de parca n-as mai putea sa simt nimic pentru ei, de parca totul s-a sters din mine si acum sunt libera, dar nu pot sa gust libertatea. Nu pare a fi prezenta. 

     Am iesit si aseara in club si am fost doua fete si trei baieti, printre care si Bit Defender. Ne-am distrat, dar nu simteam nimic cand il priveam, in schimb cand punea mana pe mine sau se apropia de mine, tot corpul imi era in flacari. Cand am dansat cu el, cand m-a invitat la dans, cand mi-a zambit, am simtit o schimbare. Imi venea si mie sa zambesc, imi era cald, eram fericita. Si totul se simte atat de bine si as vrea sa continue, dar in acelasi timp simt ca tot ceea ce fac eu e gresit si ca ar trebui sa ma opresc, dar nu pot si nu vreau. 

     Si incetul cu incetul de Seth uit. Si el dispare din inima mea si simt cum ma inec in lacrimi, dar de unde? Nu plang. Si cand il vad iar imi bate inima si e numai pentru el, dar uneori si pentru Bit Defender (si nu ma refer la momentele cand suntem lipiti unul de celalalt dansand sau cand ma atinge). Si cand nu mai este in peisaj, nu ma mai gandesc la el si nu mai e nimic si nu mai cred ca sunt indragostita de el. Treptat, totul moare. Moare tot ce are legatura cu dragostea, inauntrul meu si devin indiferenta si rece fata de tot ceea ce inseamna sentimente pozitive, sentimente de iubire. Si ma gandesc doar la nevoile corporale si ca vreau sa fac ceva care sa nu implice cunoastere si dragoste. Ceva la-ntamplare, imprevizibil, neasteptat, gen sexul cu un necunoscut. Si totul sa se termine la fel de repede pe cat a inceput. Imediat sa uitam unul de altul, poate chiar si de ce s-a-ntamplat intre noi si sa ramana doar placerea si atat. No strings attached. 

     In ultimul timp am inceput sa ma gandesc si la mine si la ceea ce am de gand sa fac in viata, la problemele mele fizice, la natura mea de scriitoare, la sex, la facultate. M-am reprofilat. Vreau sa ma duc la facultatea de litere si sa ma fac profesoara de romana. Vreau sa fiu scriitoare. Vreau sa fac sex...curand. Am pe cineva in vizor, dar am emotii si nu stiu daca e persoana potrivita, desi sunt foarte tentata sa-l aleg pe el. O noapte de placeri interzise cu el si stiu c-ar fi de-ajuns. Strings attached or not, I don't care. I just want him. Lately, am ajuns sa am si foarte multe fantezii si tot role-play-ul meu consta in scene de sex and others. Si nu-mi vine sa cred ca am ajuns acum sa recunosc ca ma gandesc la asta si ca vreau asta, desi de acum cativa ani o aveam in gand. I'm such a pervert. 

     Pe alte planuri, Kaspersky a zis indirect ca sunt prietena lui, dar nu mi-a zis-o direct, gen sa ma-ntrebe or something. Pur si simplu s-a subinteles. Nu pot spune ca m-am simtit bine sau rau, dar a fost oarecum weird. Ma gandesc serios ca el chiar pare genul only for a one night stand, but no boyfriend material. Mai pare si genul pe care l-as accepta doar ca best friend si-atat. N-am ce zice. O sa vad eu ce fac cu el. N-a zis nimic pana acum de faptul ca pe wall-ul meu pe facebook apar single. El stie de-ale lui, eu de-ale mele, desi nu cred ca suntem pe aceeasi unda. 

PS: E prea mult fum, prea mult scrum. Nu te vad. Nu te-aud. Unde esti? Ridica mana, semnalizeaza, striga, fa ceva. Sunt speriata pentru ca nu mai esti aici. M-am obisnuit cu tine si nu sunt sigura ca acum vreau sa pierd tot ce simt. You seem like the right person for me. 

Too good to be real.

     Ma simt excelent in ultimul timp. Am reinceput sa scriu poezii si deja am atins un numar record: am scris in 3 zile mai mult de 12 poezii. Ideile imi vin ca pe banda rulanta si nu le pot opri si nici macar nu vreau. Inspiratie gasesc in orice, dar sunt doar trei puncte majore ce ma ajuta sa-mi dau frau liber imaginatiei. Sunt trei acum, nu doar doi. Treburile se complica si ajung sa simt ceva mai mult decat indragosteala. Acum incerc sa-mi dau seama de diferenta dintre sentimente si ce simt pentru fiecare in parte si pot spune ca am reusit cat de cat pana intr-un anumit punct. Cu unul exista atractie sau poate mai mult, pe unul banuiesc ca doar il plac/simpatizez, iar de ultimul sunt indragostita. 

     Probabil am mai mentionat si in alte postari faptul ca eu iubesc/ador/imi place sa dansez. De aici ar rezulta clar ca imi plac si baietii care danseaza bine, iar eu am intalnit putini in viata mea. Unul dintre acei baieti este Bit Defender. Am iesit cu el si cu grupul de cateva ori, perioada in care am avut timp sa dansez cu el si pot spune, ca dintre baietii pe care-i cunosc, el danseaza cel mai bine. I can feel the freedom, the passion and the tension when I'm dancing with him. It's amazing! But...he has a girlfriend. Si cum eu nu sunt genul care se da la taken boys, pastrez relatia strict "profesionala" si stau la distanta. Bit Defender ma atrage fizic si recunosc, imi place cum arata. De personalitate nu prea am ce spune, pentru ca nu-l cunosc prea bine, dar luand in considerare cateva faze care s-au petrecut, he's a bad boy who's not that bad. He's protective and sweet and funny and hot. 

     Acum, sa povestesc despre altcineva, al doilea, pentru ca al treilea se stie ca este Seth. Kaspersky este tipul pe care l-am intalnit la Revelion si care m-a atras din prima. Si el danseaza binisor, dar nu la fel de bine ca Bit Defender. There's not that much chemistry. Este mai inalt ca mine, are ochii verzi si mari, cu gene lungi si parul scurt. Poarta ochelari (and he looks fucking hot while doing it, but cute at the same time). E dragut si gentleman, desi are si unele momente cand e nesimtit, dar nimic peste care nu pot trece cu vederea.E amuzant si inteligent. Tacerea este awkward uneori (mai putin cand ne sarutam), dar cand ne incingem intr-o discutie, nu terminam foarte repede. Este placuta prezenta lui, desi m-a mintit o data si a fost si evident. Ce-i drept m-a deranjat, dar m-a si amuzat. 

   

     Melodia asta mi-a trimis-o Kaspersky. Vinerea asta trebuie sa ies in grup cu mai multi si o sa vina si el si probabil si altii. Vreau sa dansez. Singura. Cu cineva. Nu conteaza. 

PS: Are you enjoying this? We've been talking, we've been dancing, I've been seeing other people. 

Tired. Disappointed. Me.

     A trecut si vacanta de iarna si m-am trezit iar pe aceeasi poteca plina de zapada care duce spre intrarea in liceu. La petrecerea de Revelion a fost un haos total pentru mine si pentru inima mea. Am cunoscut multe persoane noi si m-am distrat, dar unele lucruri nu vor mai fi pentru mine cum au fost. Din noaptea aia, nu-mi mai pot da seama daca mai e ceva acolo, daca inima mea s-a intors si e pregatita sa fie furata de altcineva. Incep sa cred ca povestea mea si toate visele mele legate de Seth se vor spulbera asa pur si simplu, ca dintr-o pocnitura a degetelor, prea repede ca eu sa realizez ce se intampla. Se vor face praf inainte sa mai pot salva ceva. Regret ca n-am putut sa fac mai mult, dar cel mai mult regret faptul ca abia acum incepe el sa faca mai mult, cand este deja prea tarziu si mie imi place de altcineva. 

     Probabil nu-mi place la fel de mult pe cat mi-a placut (sau inca imi place) Seth, dar stiu ca simt ceva pentru el. Imi bate inima asa tare cand vorbim si uneori simt ca raman fara aer. Mi-e frica ca el nu simte acelasi lucru si mi-e frica ca iar o sa am parte de o one-sided love. Nu stiu ce sa mai fac. Nu vreau sa fortez mana. Nu vreau sa trec o linie ce nu se vrea trecuta, chiar daca simt undeva acolo inauntrul meu ca ne potrivim mai bine decat am crede noi, dar in acelasi timp deloc. Ar trebui sa-ncetez sa mai imi urmez inima pentru ca vorbeste numai prostii in ultimul timp. Ar trebui s-o leg cu banda adeziva ca sa o fac sa taca odata dracului din gura. Nenorocita asta spune numai prostii. Nenorocita asta nici nu pare sa faca parte din mine. E ca si cum am fi doua persoane cu totul diferite, care nu vor aceleasi lucruri, care nu plac aceeasi persoana. Sunt iar impartita in doua si nu e nimic nou pentru mine. 

     Nu e nimic nou in toate sensurile. Am fost din nou dezamagita de persoane de la care aveam asteptari mari. Cred ca data viitoare nu voi mai astepta nimic si nu-mi voi mai pune increderea in nimeni. Tot ce am nevoie e o sticla de bere si un loc parasit numai pentru mine. Am nevoie de timp de gandire, de meditatie. Probabil cu el, probabil fara el. Stai putin...Care el? Care din ei? Unul. Oricare. Sau nu.

PS: Because fuck you! That's why...