Doar eu, tu si un al doilea.

     Azi, o colega mi-a zis sa fac cu ea un pariu legat de Seth. Nu vreau. Nu pot. Tin prea mult la el si n-as fi in stare sa ma joc cu sentimentele mele. Inima iar imi bate nebuneste in piept cand il vad si simt ca mor cate putin cu fiecare zi. As face orice imi sta in putere sa fiu cu el sau macar aproape de el. Vreau sa-i fie bine, dar ar trebui sa fiu si putin egoista, chiar daca nu-mi sta in fire. Vreau sa-mi fie si mie bine. E chiar atat de imposibil ceea ce cer?

     Nu stiu cum m-as simti daca as sti ca el citeste aceste randuri si ajung din nou sa discut despre aceasta problema. Dintr-a 9-a, numai despre el am vorbit pe acest blog (si despre alte "abateri") si nu stiu daca as putea renunta la acest obicei. Ma eliberez, ma simt mai bine, simt ca inteleg aproape totul si intr-un mod ciudat ma simt mai aproape de el. As vrea sa pot sa vorbesc si despre altii cum vorbesc despre el, dar nu se-ntampla. E unic pentru mine pentru moment. Nu stiu daca va fi si pe viitor, nu stiu cat si nu stiu cati inteleg asta. 

     De acu ceva timp, am trei rani pe mana dreapta. Azi am dat cu palma peste ele ca si cum as sterge o pata si coaja de la una a cazut, distrugand "triunghiul bermudelor". Au ramas numai doua care tot nu vor sa se vindece. Pot foarte bine sa le asociez celor doi din inima mea care au facut rani ce nu se vindeca nici ele. Stiu ca daca l-as avea pe Bit Defender, probabil n-ar fi satisfactia, fericirea atat de mare pe cat ar fi aceea daca as fi cu Seth. De Bit Defender sunt atrasa si nu stiu sentimentul e ciudat si nu pot sa mai ascult anumite melodii sau sa fac anumite lucruri si stiu ca e doar inceputul. Seth...Cu el e altceva. El imi are aproape toata inima (pentru ca nu stiu daca si Bit Defender se afla acolo) si toata fiinta mea. Numai simplul fapt ca e prin preajma mea, ma topeste. Si cand se uita la mine, mor. E special.

     Nu stiu ce sa mai fac. Daca as ajunge sa fiu cu Bit Defender, inca m-as mai gandi la Seth sau poate n-as face-o. In schimb, stiu ca daca as fi cu Seth, nu mi-ar mai trebui nimeni altcineva. E doar el. De trei ani, e numai el. 

PS: Esti gandul meu bun cand ma ascund in fum si spun ca poate o sa am cu tine un final de drum...I still like you, love you, care about you. I don't want you to go away. Hurt, broken, torn apart. I'm all yours.

Atingeri. Lacrimi. Atractii.

      Am ajuns rau. Starea mea nu s-a schimbat in bine, s-a inrautatit. N-am leac si nici nu stiu daca vreau. Nu mai stiu nimic. Azi am plans la liceu si nu prea puteam sa ma opresc. Am avut doar muzica si pixul si n-am simtit nevoia sa "lucrez" cu altceva. I-am vazut pe amandoi si nu mai stiam in ce directie sa ma uit, cum sa ma impart. Cum am ajuns acasa m-a luat somnul. Am jucat de una singura biliard si ping pong si dupa m-am pus in pat. Incercam sa ma uit pe facebook si mi se inchideau ochii, asa ca am pus laptopul langa pat, m-am intors pe-o parte si m-am culcat. 

     Cand m-am trezit m-am plimbat prin casa fara un motiv anume si am ajuns iar inchisa la mine-n camera cu muzica la maxim in casti. Am incercat. Am ascultat cateva melodii care-mi amintesc de ei, care au legatura cu ei. Simt atingerile, daca inchid ochii ii vad. Tot corpul imi vibreaza, ia foc si se topeste. Apoi e din nou rece si simt ca niste mangaieri ale unui fulg, maini fierbinti cum se plimba pe abdomenul meu si apoi se opresc cand sting muzica. Daca o aprind, apar din nou. Si tot asa pana imi ies din minti. Si nu mai stiu ce sa fac. Si scriu, si scriu, si scriu pana epuizez toate foile. Si plang, si plang, si plang pana raman si fara lacrimi si am obrajii umezi si ma ustura ochii si imi tremura buzele si mainile si vad in ceata. Apoi, e doar liniste si intuneric. Sunt doar eu si patul meu si o patura rece si mi-e dor si as vrea multe, dar niciuna din dorintele mele n-o sa se intample. M-am obisnuit cu ideea. S-au pierdut atatea, ce mai conteaza doua, trei? 

     Simt cum totul ma ucide incet si simt cum iau foc pe dinauntru si cand ii vad, inima imi bate tare din nou si nu vreau. Nu-i corect. Vreau sa am de ales. M-am saturat sa aleaga altii pentru mine. Vreau sa...

     Melodia asta imi aminteste de unul din ei. Si senzatiile fantasmice au aparut prima data cand o ascultam. N-o sa cedez, oricum. Am de gand sa lupt pana la capat. Cu durere, fara durere, nu vreau sa ridic steagul alb. O sa-i fac pe ei sa-l ridice. O sa rezist cu tot cu lacrimi si chiar daca ma inec in ele, o sa invat sa inot.

PS: Yes, you're still in there, but you're on the second place right now. Get used to it, because you might be staying there for a while. 

Du-te dracu de aici. Nu vreau sa m-ajuti.

     De ce toata lumea are impresia ca nu pot sa fac nimic singura? De ce toata lumea are impresia ca am nevoie de ajutor? Nu sunt handicapata. Nu sunt proasta. Ce pula mea vor toti de la mine, de la viata mea? Ma simt de parca as fi controlata cand toti sar sa ma ajute cand nici macar nu le cer ajutorul. Imi vine sa daram peretii din jurul meu, sa sparg geamul, sa tai, sa curga sange. Imi vine sa dau cu pumnul in piatra pana imi distrug oasele si nu mai simt nimic decat durere. M-am saturat de ei, de toti. Nu mai vreau pe nimeni in viata mea. Sunt cuvinte scrise la nervi, controlata de draci si probabil maine voi crede altceva. Sau cel mai probabil va fi la fel, pentru ca daca mai vine si o persoana sa-mi ofere ajutor, jur ca-l dau dracu si il trimit in mortii masii. 

     M-am saturat sa nu fiu luata in serios. Toata lumea se comporta de parca stie ce vreau, dar nu stiu nimic. Nici macar nu le spun adevarul tot timpul. Nici macar nu stiu ce simt pentru Seth acum. Nu stiu nimic. Nu stiu cum sunt starile astea de cacat pentru mine. Au impresia ba ca totul e perfect si roz si normal si ca doar dramatizez, ba ca sunt eu nebuna si ca Seth o sa fie pentru totdeauna acolo si mai stiu eu ce aberatii. Eu stiu cel mai bine ce se-ntampla cu mine in momentul asta, doar ca nu vreau sa spun. Nu vreau sa stie nimeni ce simt, pentru cine simt, ce vreau, cu cine vreau, cum vreau si toate chestiile de genul. Nimeni nu stie pentru ca de fiecare data am bagat o alta minciuna, poate partial adevarata. Sunt problemele mele si nu vreau sa se bage toata lumea in ele, sa vorbeasca toata lumea despre ele si sa incerce sa le rezolve de parca ar fi examene la matematica si romana. Nu mai imi transformati viata mea intr-un joc de Sims 2! Aveti calculatoare, for fucks' sake! 

     Si uite ca e prima oara cand injur pe blog si injur cum trebuie si nu-mi place, dar ma simt ca dracu oricum. Ce mai conteaza un motiv in plus? Ma simt excelent, dar in acelasi timp groaznic. Intr-un fel imi plac starile contradictorii, desi ma si sperie un pic cum trec de la una la alta. Ba sunt fericita, ba vreau sa lovesc pe cineva, ba sunt trista si plang, ba sunt calma si tot asa. Si iar ma linistesc pentru cateva minute si ma duc cu gandul la ei. Si iar imi vine sa dau frau liber lacrimilor. Sensibilitatea asta...

     "Esti bine? Ce-ai patit?" - "N-am nimic." - "Hai, ma, ca iti vine sa plangi. Cum sa nu ai nimic?". Daca am spus ca nu am nimic inseamna ca nu vreau sa intrebi mai departe. Da, imi vine sa plang, asta tot nu inseamna ca vreau sa stii ce am. Nu vreau sa vorbesc despre starile mele cu oricine. Este o singura persoana cu care vreau sa le-mpartasesc si nu este persoana pe care ma asteptam s-o aleg, dar as vrea sa am ocazia sa fiu singura cu persoana aceea ca sa pot sa-i vorbesc, fara sa ne deranjeze nimeni. That person seems to be the right person with whom I can talk about this. Si am nevoie de cineva care sa nu se duca cu vorba la altii. Vreau ca ceea ce discutam sa ramana doar intre noi si sunt putini care au aceasta calitate.

     Imi vine iar sa scriu poezii si azi chiar ma gandeam sa scriu ceva pozitiv, dar mi s-a luat repede. Raman la negativisme. Deja am vreo doua strofe scrise pe o foaie, trebuie doar sa termin ce-am inceput. Macar cand vine vorba de poezii sa o fac, in alte domenii, nu-mi iese. Vreau sa dorm. Mi-e somn. Sunt obosita. Ma doare capul si plang iar. Muzica pe care o ascult nu ajuta nici ea prea mult. Ma omoara. Ma omoara incet totul. 

PS: Seth? Who is Seth? Bit Defender? Kaspersky? I don't know any of them. I've stopped caring. My heart is not beating anymore. It is finally completely broken and I'm out of ducktape. 

Dor, doar eu si doare.

     Stare ireala. Stare de cacat. Stare ciudata. Stare inexplicabila. Starea mea. Ma simt ingrozitor, dar in acelasi timp bine. Imi vine sa plang si nu pot. Pentru prima oara dupa atata timp lacrimile nu vor sa curga. Senzatia este clar acolo, dar nicio picatura nu curge. Sunt speriata. Mi-e frica. Stau pe intuneric cu castile in urechi si ascult aceeasi melodie pe repeat. 

     Nu suport sa nu stiu ce se-ntampla cu mine. Ma comport diferit fata de alte dati. De fiecare data cand sunt treaza si e seara, stau cu o lumina aprinsa, ca e tv-ul, ca e lampa, ca e becul de la lustra, nu conteaza, e lumina, dar acum stau pe intuneric complet. Imi vine sa plang, respir greu, nu mi-e nici frig, nici cald si simt o sezatie neobisnuita la inima. De parca ar vrea sa bata mai tare, dar nu poate. Ma gandesc la toti trei. Ma gandesc ce sa fac. Ma omor cu gandul. Ma omoara si faptul ca nu se schimba nimic cand pronunt in minte numele fiecaruia, de parca n-as mai putea sa simt nimic pentru ei, de parca totul s-a sters din mine si acum sunt libera, dar nu pot sa gust libertatea. Nu pare a fi prezenta. 

     Am iesit si aseara in club si am fost doua fete si trei baieti, printre care si Bit Defender. Ne-am distrat, dar nu simteam nimic cand il priveam, in schimb cand punea mana pe mine sau se apropia de mine, tot corpul imi era in flacari. Cand am dansat cu el, cand m-a invitat la dans, cand mi-a zambit, am simtit o schimbare. Imi venea si mie sa zambesc, imi era cald, eram fericita. Si totul se simte atat de bine si as vrea sa continue, dar in acelasi timp simt ca tot ceea ce fac eu e gresit si ca ar trebui sa ma opresc, dar nu pot si nu vreau. 

     Si incetul cu incetul de Seth uit. Si el dispare din inima mea si simt cum ma inec in lacrimi, dar de unde? Nu plang. Si cand il vad iar imi bate inima si e numai pentru el, dar uneori si pentru Bit Defender (si nu ma refer la momentele cand suntem lipiti unul de celalalt dansand sau cand ma atinge). Si cand nu mai este in peisaj, nu ma mai gandesc la el si nu mai e nimic si nu mai cred ca sunt indragostita de el. Treptat, totul moare. Moare tot ce are legatura cu dragostea, inauntrul meu si devin indiferenta si rece fata de tot ceea ce inseamna sentimente pozitive, sentimente de iubire. Si ma gandesc doar la nevoile corporale si ca vreau sa fac ceva care sa nu implice cunoastere si dragoste. Ceva la-ntamplare, imprevizibil, neasteptat, gen sexul cu un necunoscut. Si totul sa se termine la fel de repede pe cat a inceput. Imediat sa uitam unul de altul, poate chiar si de ce s-a-ntamplat intre noi si sa ramana doar placerea si atat. No strings attached. 

     In ultimul timp am inceput sa ma gandesc si la mine si la ceea ce am de gand sa fac in viata, la problemele mele fizice, la natura mea de scriitoare, la sex, la facultate. M-am reprofilat. Vreau sa ma duc la facultatea de litere si sa ma fac profesoara de romana. Vreau sa fiu scriitoare. Vreau sa fac sex...curand. Am pe cineva in vizor, dar am emotii si nu stiu daca e persoana potrivita, desi sunt foarte tentata sa-l aleg pe el. O noapte de placeri interzise cu el si stiu c-ar fi de-ajuns. Strings attached or not, I don't care. I just want him. Lately, am ajuns sa am si foarte multe fantezii si tot role-play-ul meu consta in scene de sex and others. Si nu-mi vine sa cred ca am ajuns acum sa recunosc ca ma gandesc la asta si ca vreau asta, desi de acum cativa ani o aveam in gand. I'm such a pervert. 

     Pe alte planuri, Kaspersky a zis indirect ca sunt prietena lui, dar nu mi-a zis-o direct, gen sa ma-ntrebe or something. Pur si simplu s-a subinteles. Nu pot spune ca m-am simtit bine sau rau, dar a fost oarecum weird. Ma gandesc serios ca el chiar pare genul only for a one night stand, but no boyfriend material. Mai pare si genul pe care l-as accepta doar ca best friend si-atat. N-am ce zice. O sa vad eu ce fac cu el. N-a zis nimic pana acum de faptul ca pe wall-ul meu pe facebook apar single. El stie de-ale lui, eu de-ale mele, desi nu cred ca suntem pe aceeasi unda. 

PS: E prea mult fum, prea mult scrum. Nu te vad. Nu te-aud. Unde esti? Ridica mana, semnalizeaza, striga, fa ceva. Sunt speriata pentru ca nu mai esti aici. M-am obisnuit cu tine si nu sunt sigura ca acum vreau sa pierd tot ce simt. You seem like the right person for me.