In aceasta postare o sa fac doar o mica recapitulare a acestei veri si a ceea ce ma cam racaie in momentul de fata. Am lucrat in aceasta vacanta si desi lumea spune ca sunt nebuna si poate unii nu vor sa ma creada, chiar mi-a placut. M-am simtit bine, m-am simtit dorita si apreciata, cei de acolo chiar tineau cont de prezenta mea si nu eram doar o pata pe perete, de care-si aminteau doar cand se plictiseau sau celelalte pete erau ocupate. Doamna in grija careia am fost lasata se ocupa de mine si imi raspundea la orice intrebare, incerca sa ma invete tot ce trebuia sau voiam sa stiu, se preocupa de starea mea de sanatate si tinea cont de parerile mele. Mai bine de-atat (din punct de vedere al persoanelor si atmosferei), nu cred ca puteam sa nimeresc si chiar daca se putea, am fost multumita chiar si-asa.
Si totusi... M-am simtit atat de bine la munca si m-am inteles asa bine cu cei de-acolo, incat am inceput sa observ lipsurile celor din jurul meu, care se aflau dinainte aici. Nu mai ma simt ca acasa nicaieri. Ma simt pierduta, ratacita, in plus... de parca nu mai am ce sa caut aici si acolo, de parca n-o sa fiu prea curand pe primul loc pentru unele persoane (poate nici macar pe al doilea)... Doare. Ma arde. Sunt neindreptatita si putini observa asta, putini o recunosc, putini incearca sa ma ajute, sa indrepte lucrurile. Sunt impinsa de la spate in ultimul hal, sunt presata, sunt batuta la cap, pusa la treaba, certata daca nu accept anumite lucruri si ma opun. M-am saturat. Macar de as fi rasplatita pe masura... Nici macar atat. E ca si cum ma forteaza sa ma maturizez, sa imi asum responsabilitati cat mai repede, sa-mi cresc aripile si sa le dezvolt, sa invat anumite modalitati de a avea grija de casa si tot asa...
Chiar ma afecteaza. Nu sunt lasata in voia mea si cel mai rau lucru este acela ca sunt singura careia i se intampla asta si daca incerc sa mentionez sau sa aduc in discutie nemultumirile pe care le am, sunt considerata obraznica si geloasa si ofticata si sunt pusa la punct imediat. Pentru mine nimeni nu se zbate, nimeni nu se chinuie, nimeni nu se agita. Toti fac doar minimum necesar, cat sa nu bata la ochi, dar nici cat sa conteze sau macar pe-un sfert sa se-apropie de ceea ce fac eu pentru ei. Uneori o vorba in plus conteaza mai mult decat ar crede... Mult mai mult... Mai ales daca este o vorba gresita si pe care nu o gandesc.
E gresit sa cedez? E gresit sa nu vreau sa mai fac nimic in favoarea lor? E gresit oare sa mai fiu si egoista cateodata? Daca as face eu astea si ar fi gresit, este gresit ca ei doar ma folosesc si experimenteaza pe mine?
