'Cause I may be bad, but I'm perfectly good at it.

          Azi am avut o mica disputa cu sormea care m-a lasat pe ganduri. Din ce am mai pomenit prin alte postari, am inceput meditatiile la coreana si o sa le continui pana prin august. De asemenea pe langa asta, vroiam sa mai fac ceva si mai mult la misto am zis ca vreau lectii de canto. Ea s-a luat de mine si s-a enervat ca de ce sa incep o mie de chestii si tot asa. Am un singur raspuns: pentru ca pot si vreau. Nu conta ca sunt lectii de canto, lectii de dans sau mai stiu eu ce. Ea e cu cativa ani mai mare si sa fim seriosi, putea sa inceapa atatea in acest timp in care eu n-am facut nimic (deoarece nu eram foarte hotarata), dar tocmai acum s-a hotarat sa caute scoala de dans. I-a mai trecut de cateva ori prin cap ideea asta, dar abia acum vrea s-o puna in practica. Mie mi-au trecut atatea, dar ai mei numai una mi-au permis sa o urmez. Uneori vreau pur si simplu sa fiu libera, sa ma angajez si sa castig bani din care, frate, sa-mi bag lectii la toate lucrurile posibile, chit ca ar fi inutile. E mai bine sa stii mai mult, pentru ca nu stii niciodata cand o sa-ti foloseasca. Poate dupa ce iau lectii de canto eu vreau sa ma duc in parc si sa cant sau cine stie, poate ma razgandesc in ultimul an de liceu si nu mai dau la medicina veterinara si dau la arte. Niciodata nu poti stii ce urmeaza si de-asta e mai bine sa fi sigur.

          In rest ce pot sa zic...Am inceput sa mananc mai sanatos si sa mai fac si alte schimbari. Mai putine dulciuri, mai multe fructe. Mai putin suc, mai multa bautura apa. Mai putin stat degeaba, mai mult alergat dupa baieti. De Loki am scapat in totalitate si nu-mi pare chiar asa rau pe cat credeam ca o sa-mi para (desi nu stiu de ce m-as simti prost). Seth e tot acolo, pe locul de onoare, si pare sa se simta asa bine ca s-a decis sa mai ramana si anul asta. In curand o sa merg intr-o excursie si in sambata ce urmeaza dupa ea o sa incep iar si meditatiile dupa o pauza cam de vreo luna si abia astept sa o vad pe profa. M-am atasat destul de repede de ea si recunosc ca mi-e dor. Adica era distractiv indiferent de cum era afara, frumos sau urat, sa stiu ca sambata aveam un loc in care trebuia sa ajung la o anumita ora. Si in alea o suta douazeci de minute (uneori mai mult) imbinam distractia cu invatatul si ieseam pe usa cu cateva fraze noi in coreana intiparite-n mintea mea.

          Ma simt cam ciudat sa spun "profa" tinand cont ca nu e cu mult mai in varsta ca mine. E diferenta de vreo 7 ani, dar altfel nu stiu cum sa-i zic aici in scris (din moment ce nu vreau sa-i spun numele). Imi place pentru ca explica foarte bine si nu cred ca este vreun lucru pe care sa nu-l inteleg si in orice caz stiu ca daca ar fi, mi l-ar explica de cate ori ar fi nevoie ca sa inteleg. Desi uneori mintea mea se gandeste la cu totul altceva in timpul explicatiilor ei, ea se prinde si radem impreuna de lucrul respectiv. Are o pisica adorabila (si e o minune sa zic eu asta din moment ce nu prea imi plac pisicile) si de fiecare data cand mergeam pe-acolo imi povestea ori ceva amuzant ce facuse respectiva, ori chiar in timpul orei facea ceva (ca de exemplu sa sara dupa vrabii si sa intre cu capul in geam). Si daca tot am inceput sa zic de intamplari amuzante, tot intr-o zi cand ma intorceam de la profa, am ramas pentru prima oara in viata mea blocata in lift, intre etajul 1 si parter. Prima mea reactie a fost sa incep sa rad, dupa am apasat iar butonul (de cateva ori), dupa am sunat-o pe profa. Eu eram foarte calma (minus partea in care nu ma puteam opri din ras) si pana la urma am parasit cladirea intreaga.

          Si uite, tocmai cand ma gandeam sa incerc sa cobor 10 etaje si sa le si urc, s-a ivit acum ocazia. Mai am doua saptamani si in sfarsit o sa fac asta. Si totusi e ciudat ca devin nerabdatoare doar la un lucru asa marunt. Probabil asa e cand iti propui ceva si vrei sa atingi acel tel. Daca acum am febra musculara, ma intreb cum o sa fie dupa ce o sa fac asta. Abia astept!

          Asta e una din melodiile de pe noul album Big Bang de care sunt obsedata. Asa mult imi plac versurile si nu-mi pot scoate refrenul din cap. Si acum intrebarea: de ce fetelor le plac asa mult asa-zisii "bad boys"? Si mie-mi plac, dar n-o sa inteleg niciodata de ce. E ceva al lor care ma atrage. Dar oare ce? Sa fie faptul ca sunt rebeli si nu le pasa de reguli? Sa fie oare pentru ca sunt mai diferiti si se apropie mai mult de viata aceea ca in filme? Eh, oricum sunt destul de greu de gasit (cred eu. Majoritatea sunt doar "wanna-be"-uri.), dar nu ma dau batuta. Pana imi verific radarul, va las sa ascultati melodia de mai sus.

P.S.: Where are you? I miss you like crazy and I wanna see you. Come back as soon as possible and I'll cure you with my love. You know I can, don't you?

Si totusi e sigur...este tot Seth.

          Stiu ca am aberat acum trei zile despre un tip, Loki. N-o sa retrag ce-am spus. Am fost fascinata doar pe moment de noutate. Mai iesisem un pic din normal, dar m-am trezit ca vreau sa ma intorc, ca el nu este ce credeam eu ca este. Nu stiu la ce ma asteptam, dar cu siguranta nu cred ca s-a ridicat la asa ceva pentru ca daca ar fi facut-o, as fi continuat sa mint, sa-i fac jocul. Nu ma intereseaza ce crede despre mine in momentul asta pentru ca stiu ca nici pe el nu-l intereseaza ce cred eu. A mintit destul si totusi strica cand te crezi atat de bun, dar in ochii persoanei respective esti la fel ca toti ceilalti. Ar fi trebuit sa mi se para mai "special", dar nu stiu de ce, nu mi se pare. Am crezut ca vreau sa fiu cu el, dar nu mai sunt asa sigura. Cum am mai zis, este ok si imi place sa vorbesc cu el, dar la un moment dat ma satur. Incep sa cred ca am nevoie de cineva care sa ma faca sa astept cu nerabdare clipa cand vom vorbi din nou si cineva cu care sa pot sa fiu eu. In preajma lui Loki, nu sunt eu. Si nu ma refer acum in sensul bun, ci in sensul acela ca sunt de nerecunoscut. Hai poate sunt unele chestii specifice mie, dar nu-mi place ce iese la sfarsit. De asemenea e ciudat, pentru ca simt uneori ca vorbesc de una singura, dar trecem peste.

          Revenind acum la normal, hai sa mai vorbesc putin despre Seth. Nu stiu, pur si simplu conversatiile alea pe care le-am avut cu el (daca se pot numi conversatii), numai alea ma faceau sa vreau mai mult. Si da! El este cel pe care-l vreau pana la urma. Fac ce fac, mai vorbesc cu anumiti tipi, dar pana la urma e unul singur care ma captiveaza. Si la naiba! Inca ma intreb daca o sa ies vreodata din cercul asta vicios. In perioada in care inca eram fascinata de Loki (adica alaltaieri), am observat ca Seth nu era de gasit nicaieri. Am inceput sa ma ingrijorez si dupa am realizat ce gandeam. Si e greu...E greu mai ales cand ma gandesc ca poate niciodata n-o sa se ingrijoreze si el pentru mine. Si acum ma gandesc iar la trecut si la cum era si cum este cu Loki. Cu el chiar si cand incercam sa par altcineva mi se parea atat de gresit si vroiam doar sa fiu eu si nu iesea. Si as vrea sa dau timpul inapoi si sa discut cu el normal. Acum o inteleg pe persoana care a spus ca atunci cand esti indragostit vrei sa impresionezi, dar in final doar te faci de ras.

          Vreau doar sa am posibilitatea sa stau o zi intreaga inchisa cu el intr-o camera sau macar cateva minute. Oh, vai! Dar as avea atatea sa-i spun si stiu ca as fi atat de emotionata si nu as putea scoate niciun cuvant. Si acum citind iar asta, observ ca nu s-a schimbat nimic. Inca vorbesc despre el la fel de bine cum vorbeam cand incercam sa-i iau apararea in fata Cristinei cand il vorbea de rau. Si chiar daca unora li se pare nesuferit si nesimtit si multe altele, pentru mine e un singur lucru : baiatul pe care-l plac de un an si ceva.

P.S.: I'm sorry, baby, for even thinking forgetting you. I was blinded by others, but true love helped me find the right way and the right way is you. It will always be...

Dintre doi s-ar putea sa aleg doar unu...si totusi e sigur.

     Azi a fost ziua unei prietene si am iesit in oras. Un pic de mall, un pic de parc, un pic de nebunie si un pic de timiditate si a iesit ziua perfecta. De cateva zile tot vorbesc cu cineva recomandat de o prietena. Este totul ok si ma simt bine, dar uneori ma pierd. Uneori ma opresc din scris si ma intreb daca asta sunt eu. Este totul asa cum as vrea sa fie si totusi nu este. Azi a fost prima oara cand l-am vazut fata in fata pe baiatul acela caruia o sa-i zic Loki ca nume de cod. Si nu stiu...M-am pierdut din nou. Era exact ca in filme si totusi nu era. Ne-am oprit pe pod, eu eram cu prietenele, ni s-au intersectat privirile si pret de cateva secunde ne-am uitat unul la altul. Am simtit dintr-o data ca mi-este si frig si cald. Am simtit acel fior pe sira spinarii, dar in acelasi timp imi simteam fata in flacari. Am mai mentionat ca nu-mi place acel sentiment. Mai ales ca m-am intors cu spatele si vroiam sa plec, dar am auzit-o pe Cristina strigandu-l si mi-a stat inima in loc, mai ales cand mi-am auzit cateva secunde mai tarziu numele strigat de aceeasi persoana. I-am zis "buna", dar pur si simplu nu-mi gaseam curajul sa-l privesc in ochi si cand am dat mana cu el, am simtit ca si cum m-as fi detasat de restul lumii si eram numai noi.

     Nu-mi place. Mi-e frica. Nu vreau sa-l folosesc doar ca pe o cale de scapare. Nu vreau sa cred ca asta este. Emotiile care le aveam, atunci cand ma uitam la el, si golul din stomac dupa ce a plecat si faptul ca nu puteam sa stau locului (ma tot jucam cu inelele si cu fermoarul de la geaca) imi dovedesc ca e ceva mai mult. N-are nicio legatura cu Seth. Seth e de domeniul trecutului. Si nu stiu. Loki arata bine, dar pur si simplu mi se pare ca nu e genul meu. Intrebarea este: care-i genul meu? E ciudat ca am mentionat asa ceva, dar nu am stiut cum altfel sa numesc sentimentul asta. Probabil am emotii in ceea ce priveste o posibila relatie. Din moment ce in ultimu timp am facut exact ce nu-mi place ca alti oameni sa faca (sa generalizeze), ajung sa ma gandesc si la faptul ca el ar putea fi ca majoritatea si sa vrea exact ce nu vreau eu sa ofer.

     Sunt 90% sigura ca vreau sa fiu cu el, dar in acelasi timp sunt nesigura ca intotdeauna. Vreau un tip care macar sa tina la mine si nu stiu, nu sa fie ca printul din poveste - perfect, dar macar sa indeplineasca ceea ce poate fi indeplinit. Nu stiu cate dintre cele pe care mi le-a spus sunt minciuni si nu-mi pasa daca tin de familia lui sau cu cate tipe a fost, dar macar cand vine vorba de el sa-mi spuna adevarul (ceea ce ii place/nu-i place etc). Nu am ce altceva sa zic...Cand vorbesc cu el, simt nevoia sa mint si nu stiu de ce. Imi place ca in mare parte e ca mine (asta daca nu a mintit si in privintele alea) si ca pur si simplu raspundem unul altuia la apropouri, dar...

     De asemenea, este primul care in astia aproape doi ani a facut imposibilul. De atata timp tot caut modalitati de a nu ma gandi la Seth si fac orice: scriu, dansez pana la epuizare, citesc, dar niciuna nu da rezultate. Dar a aparut Loki si el nu stiu, pur si simplu s-a strecurat pe undeva pe deasupra zidului ala sau pe sub el. Ajung sa-mi pun intrebari pe care mi le puneam cand mi-era dor de Seth. Intrebari de genu "Oare ce-o face in momentul asta?", desi nu simt nevoia disperata de a-l intreba. Cand vorbim, pur si simplu zambesc fara sa vreau. Stau si scriu si citesc ceea ce scrie el si dintr-o data cand ma uit in oglinda vad un zambet pe fata.

     Nu mai am nimic de spus, iar acum o sa-mi respect una din promisiunile pe care mi le-am facut aseara. Pana maine, daca o veni si ziua aia, va las cu o melodie...

P.S.: It's too late, baby. My love for you is fading. You'd better do something and fast, but I'm not sure if I want you to...

Aspectul conteaza?

       Azi am avut o stare de moleseala asa ca am avut timp sa ma gandesc. O persoana a spus ca ne prezentam la o respectiva ora pentru ca suntem interesati. Si eu nu aveam ce sa fac decat sa ma uit in gol si sa ma gandesc "Nu! O facem pentru ca suntem nevoiti. Absente=>nota scazuta la purtare sau picarea la materia respectiva.". Macar de am putea sa participam doar la orele care tin de ceea ce vrem sa facem in viitor. De exemplu daca eu vreau sa dau la medicina, la ce ma ajuta informatica si matematica si desenul si religia?

        Asa! Deci in postul trecut am zis ca o sa incep sa vorbesc despre anumite subiecte. Primul o sa fie raspunsul la intrebarea : De ce totul tine de aspect?.

         Chiar daca unii vor sa recunoasca, iar unii o tin numai pentru ei, totul tine de aspect. Nimeni nu se oboseste din prima sa vada ce e sub invelisul acela si se bazeaza numai pe exterior. Cand vedem pe cineva pe strada sau prin liceu sau prin mall si ne place ce vedem, ne apropiem numai din acel motiv. Incep sa cred ca numai cei care se cunosc pe internet nu prea tin cont de aparente pentru ca ajungi mai intai sa cunosti personalitatea acelei persoane si nu stii cum arata (asta daca nu-si trimit poze).

          Eu, una, recunosc: tin cont de infatisarea exterioara. Cand vine vorba de baietii, ma uit dupa baietii mai inalti ca mine si nu pot zice ca in rest tin cont de un anumit tipar (gen sa aiba ochii albastri/verzi, parul blond etc). Dar chiar si asa, pretentiile apar iar. Cam greu sa gasesti pe cineva care sa arate si bine si sa se comporte la fel de bine, nu? Ei bine, din aceasta cauza unii au ajuns sa nu mai tina cont de personalitate si sa iasa cu cineva numai pentru a se lauda (gen "Ia uite, frate, ce prieten/a mi-am tras!"), de parca ti-ai fi luat masina noua sau cine stie ce ceas de firma.

          Pentru moment ies, dar revin cu alt subiect curand.

P.S.: I love you, but "always" it's becoming "for a long period of time".

You gave me wings and he taught me how to fly...

     Azi stateam in clasa in ora de engleza si ma uitam pe geam. Auzeam tot ceea ce citea colegul meu si procesam informatiile, dar nu urmaream pe carte. Mi-a atras profa atentia o data si atat. Am intors capul si m-am uitat in jos la carte incercand sa gasesc randul. Cel langa care stateam continua sa vorbeasca si sa rada, crezand ca eu aud tot ce spune, dar dupa ce am fost "certata", mi-au murit toate simturile. M-am uitat iar afara la zapada ce a inceput sa se topeasca. Tot ce auzeam in jurul meu erau doar zgomote si nimic altceva (desi colegul meu inca nu terminase de citit). M-am gandit serios la multe doar in 45 de minute, cat a durat ora. Stiu unde vreau sa ajung, stiu ce vreau sa fiu, stiu pe cine ii vreau ca prieteni. Acum la ce intrebari mai am sa raspund. N-a mai ramas niciuna si plictiseala incepe sa-si fac loc in mine. Tot incerc sa caut ceva la care am nevoie de raspunsuri si nu gasesc.

     Legat de Seth, a fost o faza chiar de Dragobete care mi-a raspuns si la intrebarile legate de el. Dar scriind pe blog si gandindu-ma iar la acel moment, se ridica o noua intrebare: De ce totul tine de aspect?. Purtam tocuri si aveam parul lasat liber. L-am vazut cum s-a uitat la mine. Acum, poate am interpretat eu gresit, desi cred ca nu, dar parea satisfacut de ceea ce vede, de parca ar fi gandit "Vezi ca se poate si mai bine?".

    Sunt atatea lucruri pe care vreau sa le spun si totusi nu pot intr-un singur post. Vreau sa spun parerea mea personala legata de acea intrebare, vreau sa spun despre profa mea de coreana, vreau sa spun ca m-am schimbat si cum am facut-o, vreau sa spun cele o mie de lucruri pe care vreau sa le fac in viata asta si cele pe care le-am facut deja si de care sunt mandra, vreau sa spun ca ma deranjeaza atitudinea unor persoane, vreau sa spun multe. Sunt atatea de facut si totusi asa putin timp.

     Observand cat de repede au trecut lunile ianuarie si februarie, devin speriata. Cred ca m-am delasat. Dupa ce am observat media aia de 9.52, m-am umflat in pene ca vai uite ca pot si am facut-o degeaba. Ca sa arat ca pot trebuie sa ma mentin sau sa ridic stafeta. Am luat niste note de care nu sunt deloc incantata si am de gand sa le modific. Am de gand sa fac mai bine de atat, pentru ca stiu ca sunt capabila de a face mai bine.

     Pana ma decid ce subiect sa-l dezbat in urmatorul post, eu ies. Este 1:35 dimineata si eu ascult muzica si casc incontinuu. Nu mi-e somn, dar pur si simplu sunt obosita, plictisita si mi-e lene. Nu mai imi vine sa stau in fata calculatorului. Vreau sa ma pun in pat si sa ma uit la TV (mai degraba sa-l ignor si sa fac in mintea mea scenarii propri) si sa ma gandesc la el. Am o presimtire ciudata inca de la inceputul anului 2012 ca are ceva important sa se intample anul asta (si nu, nu ma refer la Apocalipsa) care este legat de el.

    Si acum, o melodie cu o semnificatie aparte pentru mine:

PS: I still love you, baby. I'll always do.