Cunoasteti momentele acelea cand plangi pana te lasa puterile? Cand plangi atat de tare incat ti se face greata si te doare capul si nu mai vezi bine? Sincer, sper ca nu. Si cel mai trist lucru este sa nu ai un umar pe care sa te apleci, pe cineva care sa te tina de maini ca sa nu iti mai tremure, sa te ia in brate si sa-ti ascunda lacrimile, sa-ti dea un pahar de apa ca sa ti se duca nodul din gat...
Dar nu trebuie sa te simti singur, desi sentimentul e acolo si te roade. Fii tare! Asta te ajuta sa te ridici, te face puternic, rezistent. Chiar si cand o sa ai multe persoane pe langa tine, nu o sa depinzi de ele, deoarece esti constient ca si daca te lasa, tu tot o sa stai in picioare si nu o sa cazi asa usor. Ai incredere in tine. Ai incredere ca o sa faci fata problemelor, chiar si de unul singur. E posibil.
Daca spun ca eu am reusit, raspunsul o sa fie ca nu toti suntem la fel, dar se poate. In interiorul nostru sta o putere pe care o sa o descoperim mai devreme sau mai tarziu. Trebuie doar sa o accesam cand avem cea mai mare nevoie de ea, sa ne ridicam, sa ne stergem lacrimile, sa ne oprim singuri mainile din tremurat, sa ne scuturam de praf si sa ne ridicam. Nu-i putem lasa sa ne doboare.
Si daca pici, nu ii trage dupa tine. Cand o sa vrei sa te ridici, o sa se agate de tine, pentru ca ei nu isi cunosc puterile si vor dori sa se foloseasca de tine. Nu le permite asta. Fii tare!
Macar tu, daca eu n-am fost...
Dar ma ridic acum. M-am agatat de ideile din capul meu si ma catar pe ele ca un alpinist profesionist. Imaginatia se pare ca ma salveaza mereu. Multumesc. Sincer.
Si nu stiu de ce, dar am impresia ca am mai postat ceva similar. Iertati-ma daca ma repet si nu vin cu ceva mai original. Ma uimeste si pe mine ca trec din nou printr-o stare care sa ma faca sa scriu astfel de lucruri.
Si daca nu e la fel... Foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu