26 iulie 2016

Postarea asta n-are nume. Nici sa nu ma intrebati.

     Ce faceti, dragii mei? Cred ca va surprinde un pic distanta asta scurta intre cele doua postari. N-am ce sa fac... Sunt data peste cap si nu prea stiu cum sa imi revin. Nu imi vine sa vorbesc cu nimeni, si daca vorbesc, nu mai simt, nu prea mai constientizez. Sunt foarte rece si indiferenta in ultimul timp, cam cu oricine. Nu stiu ce-i cu mine. 
     Probabil are legatura cu rutina in care am intrat, care se aseamana extrem de mult cu cea din filme: fata cuminte, linistita, care asculta de parinti, o duce bine cu facultatea, e angajata, are o relatie "ca-n povesti", nu exista suisuri sau coborasuri. Asta e problema! Viata mea nu mai e deloc tumultoasa. Acum s-a transformat dintr-o mare agitata, intr-o balta ce-o sa dispara dupa prima zi cu soare (si-n ultimul timp avem parte de el destul). 
     Asa sa arate fericirea? Dar cum o poti avea daca nu exista termen de comparatie actual? Nu luati in seama intrebarile astea. Nu are niciun sens ceea ce spun acum si nici nu e final. Imi e prea somn sa mai continui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu