Ce duminica frumoasa, nu-i asa, cititorii mei? E atat de magnifica ziua aceasta, ca-mi vine sa-mi iau lumea in cap si sa plec cu primul tren spre mare. Am terminat sesiunea si am luat toate examenele, am avut o vacanta scurta de 5 zile, si-ntr-una din ele mi-a fost rau, am inceput munca si plec dimineata si-ajung seara. Se pare ca unele persoane nu constientizeaza sacrificiile pe care le face fata asta de douazeci (si unu - aproape) de ani pentru viitorul ei.
Sunt atat de egoisti si dramatici ca-mi vine sa le dau cate o copie a serialului Gossip Girl la fiecare si sa le spun ca oglinda lor e Blair. Serios acum. Cat de greu le poate fi sa inteleaga ca nu mai am nimic de dat? Le tot explic de cand eram un copil nebun din generala ca ar trebui sa se impuna, si nu doar in fata mea. Sora mea scumpa are tot timpul din lume. Se plimba, munceste si cand vine acasa se relaxeaza, se plimba din nou si eu ce fac? Azi mi-am luat-o in cap de la mama cand a inceput sa se planga ca a stat ea sa faca curatenie in baie ca noi nu facem. S-a luat de mine (din nou) ca nu fac nimic si ca ma trezesc la nu-stiu-ce ora si frec menta si bla bla. Daca toti ar freca menta cum o frec eu... Macar de ar freca si sora mea menta pe jumatate cat o frec eu...
Dar nu-si dau seama. Eu sunt acasa si ea nu e? Nu-i nimic sa uitam ca mai avem un copil si sa-l stresam tot p-ala micul, saracul. Tot e mereu acasa cand avem nevoie, tot se preocupa atat de viitorul ei, cat si starea locului in care sta, tot e mai responsabila decat ar trebui sa fie. Hai, cu totii, sa profitam!
Nu ma intelegeti gresit. Sunt parintii mei si ii iubesc si sunt dornica sa ii ajut, dar ma oftica (da, o recunosc) si ma doare si ma scoate din sarite cand ma pun doar pe mine la treaba si imi ocupa doar mie timpul liber, iar altii pot sa faca ce vor ca, deh, asa sunt ei, mai! Diferenta clara: daca eu nu fac ceva, sunt iresponsabila si nu vreau sa-i ajut si etc.; daca ea nu face ceva, las-o ca asa e ea si n-are rost sa ne batem capul s-o schimbam.
Am toate injuraturile din lume in cap si incerc sa le ordonez macar, doar asta face o fata responsabila. Am mancat ce mai ramasese dintr-un pachet de stixuri si un pachet de biscuiti ca sa nu mai cobor si sa-i aud. Am plans o ora si ceva, dar cui ii pasa? Tot ce-au vazut a fost ca am refuzat sa fac curatenie. Cata nesimtire din partea mea! Tipa si urla, se iau de tine pe nedrept si nici macar nu analizeaza ce luna ai avut si apoi se asteapta sa mai faci si cum zic ei. Ah, Doamne!
M-am saturat... Nu mai pot. Am fost sub stresul sesiunii, am inceput munca si odata cu ea si emotiile, acum mai stau si sub stresul "copil nerecunoscator si iresponsabil". Va multumesc pentru increderea acordata, pentru complexele cu care am crescut din cauza voastra. Sigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu