Vreau să fim ce nu trebuie. Doamne, iartă-mă!

     Oare chiar contează? Nu vreau să îmi mai pese ce se întâmplă cu noi. Am ajuns la o concluzie - rămânem așa cum suntem acum. Mă apreciază, amândoi facem ce trebuie acolo unde trebuie, ne înțelegem. Cineva mi-a zis anul trecut că o prietenie contează mai mult decât o posibilă dragoste/relație eșuată și îi dau dreptate. Mă dor neclaritățile și ambiguitățile, dar pot să trăiesc cu ele. Nu o să îl întreb nimic. Deja sunt favorizată, sunt cadâna preferată din harem și asta o să fie destul. Culmea, nu știu dacă spunând asta încerc să subliniez un adevăr sau să mă conving pe mine că așa e. Un singur lucru e sigur - cu cât stau mai mult și analizez situația asta, cu atât mă afund mai tare în ea și în sentimentele pe care (cred) că le am. 

    Bărbații sunt dezamăgitori. E cumplit. De fiecare dată mă străduiesc să le dau șanse, să îi ascult, să le fiu femeie, prietenă, rudă, iubită și degeaba. Mă cam înfurie lucrul ăsta - ori fac eu ceva greșit, ori îmi aleg persoanele greșit. Cel mai probabil se aplică cea de-a doua variantă. Toți pe care-i întâlnesc, pe care-i cunosc parcă își fac un scop din a mă răni pe mine, a mă pune la zid. Nu ajută deloc încercările mele de a fi cât mai corectă, directă și sinceră. Aparent, în ziua de azi lucrurile astea nu mai sunt de apreciat. 

    Și totuși mă amuză... Acum am în căști melodia „Dragostea mă ocolește”. Da, este manea. Da, este de jale. O dau din plâns în râs și tot așa. Oare îmi este de ajuns să fiu a lui fără a fi de fapt a lui? Femeie puternică și independentă - tragic. Cum naiba să pun așa o întrebare?! Nu sunt într-o relație cu el, deci nu sunt a lui. Nu m-a câștigat la loz în plic și nici nu m-a cumpărat de la Cora. Sunt propria mea persoană și el nu mă merită (spuse ea, sperând să primească mesajul ăla blestemat). 

    Spun toate astea, le scriu, dar nu cred că aș putea să fiu cu el. Vreau să îmi bag singură în cap că este un moft, că nu aș putea să mă trezesc dimineața lângă el, n-aș putea să îi dorm în brațe. Nu pot fi femeia ce îl ține de mână pe stradă. Orice ar vrea inima mea, de această dată trebuie să domine rațiunea. Nu are rost să îi zic nimic din toate astea, nu are rost să știe. Oricum nu mă aștept la o reacție pozitivă din partea lui. M-am obișnuit să fiu aia nebună și prea implicată. M-am obișnuit să ofer iubire și să nu o primesc înapoi. M-am obișnuit doar să se profite de mine.

    Bărbații sunt dezamăgitori, dar poate eu sunt cea care se dezamăgește singură - ei nu au nicio vină.